„În ultimele zile am asistat la dispute intense pe tema „recesiunii tehnice”, context în care au fost vehiculate şi diverse responsabilităţi cauzale. Astfel, rămâne de clarificat cât de grav este că se cheamă „recesiune” şi cât de acută este natura sa „tehnică”. Iar preocuparea este de a înţelege, totodată, şi când a început declinul economic actual. La manual, recesiunea tehnică este definită prin două trimestre consecutive de scădere economică, măsurată prin dinamica PIB faţă de trimestrul anterior. Ca atare, rezultatele PIB din trimestrele III şi IV ale anului 2025, anume -0,1%, respectiv -1,9%, reflectă încadrarea economiei României în cazul „clasic” al recesiunii tehnice. Semnificativă este, în această privinţă, diferenţa dintre înlănţuirea a două trimestre cu dinamică negativă şi recesiunea economică de ansamblu, ca manifestare profundă şi durabilă în dinamica anuală a economiilor naţionale”, arată Cosmin Marinescu, în articolul „Surpriza recesiunii tehnice: riscuri şi priorităţi în 2026”.
Potrivit acestuia, cazul României nu este unul singular în spaţiul economic al Uniunii Europene. Zece alte state membre (Danemarca, Germania, Estonia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Austria, Ungaria şi, mai recent, Finlanda şi Irlanda) au traversat episoade de recesiune tehnică în ultimii trei ani. Dintre aceste state, doar Germania, Austria şi Estonia au înregistrat recesiuni economice de profunzime, cu doi ani consecutivi de contracţie a PIB real, în principal pe fondul şocurilor crizei energetice izbucnită odată cu războiul din Ucraina.
„BNR sublinia încă de acum un an încetinirea accentuată a cererii interne şi reducerea ritmului de creştere economică sub potenţial, ca urmare a schimbării conduitei politicii fiscale şi de venituri, pentru redresarea poziţiei fiscal-bugetare. Perspectiva recesiunii tehnice a fost inclusă în scenariile de prognoză încă de la sfârşitul anului trecut. Aceste evoluţii au survenit după un an 2024 cu performanţe economice modeste, date fiind cererea externă redusă şi condiţiile climatice care au afectat contribuţia sectorului agricol la PIB. Măsurile bugetare puternic expansioniste din anul 2024, deşi au susţinut consumul intern, au avut ca efect înrăutăţirea deficitului extern, excesul de cerere fiind acoperit în mare măsură din importuri”, scrie Cosmin Marinescu.
Economia României, vulnerabilă la șocurile externe
El precizează că derapajul deficitului bugetar şi deteriorarea balanţei externe au urgentat necesitatea consolidării finanţelor publice. Măsurile de ajustare bugetară au devenit imperative pentru a asigura stabilitatea macroeconomică şi a atenua vulnerabilităţile economiei la şocuri externe, într-un context în care România se confruntă cu creşterea severă a necesarului de finanţare în privinţa datoriei publice.
De asemenea, Cosmin Marinescu subliniază că estimările PIB au fost revizuite începând cu luna decembrie 2025, cu valori negative prognozate pentru trimestrul IV, al cărui declin economic (-1,9%) faţă de trimestrul III s-a dovedit mult mai sever decât şi cele mai exigente estimări. Semnificativ este faptul că majoritatea indicatorilor corelaţi cu evoluţia PIB, precum volumul cifrelor de afaceri din comerţ, producţia industrială sau salariul real, erau deja poziţionaţi pe o tendinţă de restrângere a activităţii economice.
„Anul 2025 a însemnat o accentuare a fazei descendente a ciclului economic, într-un context european marcat, în general, de evoluţii economice modeste. Pentru ultimul trimestru al anului trecut, creşterea la nivelul UE a fost estimată la doar 0,3%, cu un spectru relativ larg între statele membre, de la -1,9% pentru România, urmată de -0,6% în Irlanda, şi până la 1,7% în Lituania. De asemenea, unele ţări din regiune, precum Ungaria şi Cehia, au consemnat valori modeste de creştere economică, de sub 0,5%, însă Polonia a crescut cu 1%, conform datelor semnal. Ciclul economic indică alternanţa perioadelor ascendente, de expansiune a activităţii economice peste potenţialul sustenabil al economiei, cu perioadele descendente, de stagnare sau contracţie economică. În acestea din urmă, gospodăriile îşi calibrează mai atent cheltuielile, date fiind constrângerile veniturilor reale, gradul de incertitudine şi aşteptările mai rezervate privind situaţia financiară. Firmele devin mai selective privind proiectele de investiţii şi adoptă un control mai strict al cheltuielilor. Crearea de noi locuri de muncă se reduce, la fel şi gradul de utilizare a capacităţilor de producţie”, afirmă Cosmin Marinescu.
Încetinirea creşterii economice s-a accentuat vizibil în anul 2024, atunci când România a consemnat, după recenta recalculare a seriilor statistice, două trimestre consecutive de scădere, cu 0,4%, a activităţii economice. Această recalculare statistică ar indica acum, într-un registru ex-post, tot o recesiune tehnică. De altfel, performanţa modestă (+0,9%) a anului 2024 reflectă manifestarea fazei descendente a ciclului economic.
Declinul economic, atât trimestrial cât şi anual, a avut loc în pofida unui stimul fiscal fără precedent în perioada post-pandemie. Este semnificativ deficitul bugetar record, de 9,3% din PIB în termeni ESA, în condiţiile în care creşterea discreţionară a deficitului a fost orientată preponderent către consum. Acest efort bugetar fără precedent a fost, însă, şi fără randament în planul creşterii economice, rezultatul fiind acumularea unor dezechilibre macroeconomice împovărătoare („deficitele gemene”).
Conform autorului, creşterile bugetare abundente din 2024 au alimentat atât consumul populaţiei, cât şi pe cel al administraţiei, ambele sporind cu ritmuri anuale consistente, de circa 5%. Însă, deşi consumul a contribuit cu 3,2 puncte procentuale la dinamica PIB, efectul net asupra creşterii economice a fost unul limitat. Avansul cererii interne s-a transpus în expansiunea importurilor, iar rezultatul a fost ritmul modest de creştere economică, de 0,9%. De fapt, creşterea consumului în România a susţinut creşterea producţiei în alte ţări, de unde românii au importat puternic bunuri şi servicii de consum.
