Zguduită de crize politice neîncetate şi slăbită de coaliţii fragile, această ţară balcanică de 6,7 milioane de locuitori devine aproape de neguvernat. A avut şapte prim-miniştri din 2021 – niciunul dintre ei nereuşind să stea la putere un mandat complet – iar votul din acest weekend va fi al optulea scrutin în cinci ani.
Nu este însă deloc clar dacă fostul pilot de vânătoare de pe MiG-29, sceptic în privinţa sprijinului acordat Ucrainei şi a aderării Bulgariei la zona euro în acest an, va reuşi să iasă din acest impas.
Conform sondajului POLITICO, mişcarea sa nou-înfiinţată, „Bulgaria Progresistă”, este estimată să obţină doar 31% din voturi, ceea ce înseamnă că se va confrunta cu aceleaşi dificultăţi ca şi predecesorii săi ghinionişti în formarea unei coaliţii de guvernare stabile.
Agenda sa politică este, de asemenea, criptică, iar Bruxelles-ul are motive să fie precaut.
Radev a adoptat de mult timp poziţii aliniate Kremlinului în privinţa Ucrainei şi a lăsat să se înţeleagă că doreşte să importe petrol rusesc. Şi, în ciuda promisiunii sale de a combate corupţia omniprezentă la nivel înalt din ţară, criticii săi subliniază că „Bulgaria Progresistă” atrage sprijinul unor partide cu propriile istorii zbuciumate de naţionalism şi corupţie.
La începutul acestui an, liderul opoziţiei de centru, Assen Vassilev, din partidul „Continuăm Schimbarea” se întreba în legătură cu Radev: „Caută el o Bulgarie puternică într-o Europă puternică? Sau o Bulgarie care urmează modelul Orbán, acţionând ca un cal troian în cadrul UE şi blocând integrarea?”
DE LA PREŞEDINTE LA PRIM-MINISTRU?
Radev s-a bazat pe abilităţile sale temerare de zbor şi pentru a-şi construi imaginea politică.
Înainte ca Radev să candideze la preşedinţie în alegerile din 2016, departamentul de relaţii publice al forţelor aeriene i-a promovat intens acrobaţiile aeriene într-un spectacol aerian de mare amploare. În mod similar, în alegerile generale din acest an, un videoclip de campanie l-a arătat în cabina de pilotaj a avionului său MiG-29, povestind despre o decolare verticală. „Putere incredibilă”, în faţa forţelor G, spune el.
După preluarea preşedinţiei în 2017, Radev şi-a compensat rapid lipsa de experienţă politică, valorificându-şi trecutul militar pentru a-şi cultiva imaginea unui patriot neînfricat, necorupt de politica de partid. În calitate de fost general, el invocă educaţia sa militară în evaluările sale privind motivele pentru care consideră că Ucraina ar trebui să ceară pacea cu Rusia.
Marea sa ascensiune a avut loc în 2020, în mijlocul unei furtuni politice majore legate de influenţa oligarhilor asupra procurorilor de stat. A fost o luptă care a declanşat proteste de stradă majore în timpul verii şi l-a ajutat pe Radev să se impună ca cel mai popular politician al ţării. Procurorii au efectuat o descindere la birourile prezidenţiale şi au reţinut pentru scurt timp doi membri ai personalului lui Radev, ceea ce nu a făcut decât să-i sporească credibilitatea ca luptător împotriva capturării statului. Pe măsură ce furia publicului creştea, el a ieşit să salute mulţimea într-o seară de vară, ridicând pumnul strâns, denunţând corupţia şi cerând ca „mafioţii” să părăsească executivul.
Această luptă împotriva corupţiei se află în centrul campaniei din acest an, iar promisiunea electorală definitorie a lui Radev a fost aceea de a „răsturna oligarhia”.
„Oligarhia este profund înrădăcinată în viaţa socială şi economică a ţării. Este o piramidă care secătuieşte sistematic societatea, asigurându-şi în acelaşi timp impunitatea prin controlul instituţiilor, partidelor, alegerilor, mass-media şi mediului de afaceri”, a declarat el luna trecută. „Dacă acest model nu este demontat, orice formă de guvernare ar fi sortită eşecului”, le-a spus el susţinătorilor săi din Sofia.
CINE ÎI SUNT ADVERSARI ŞI SUSŢINĂTORI
Această luptă îl va pune faţă în faţă cu adversari puternici. Principalii săi adversari politici sunt cei doi grei ai scenei politice bulgare – fostul prim-ministru BoIko Borisov şi Delian Peevski, liderul partidului DPS-Un nou început. Politicienii din opoziţie îi acuză pe amândoi că sunt factori-cheie ai statului profund oligarhic al ţării – o acuzaţie pe care aceştia o resping.
În ciuda speculaţiilor de ani de zile că ar urma să candideze pentru funcţia de prim-ministru, Radev şi-a dezvăluit abia în martie proiectul „Bulgaria Progresistă”. Deşi Radev nu conduce oficial „Bulgaria Progresistă”, el este fără îndoială figura sa reprezentativă. Mişcarea reuneşte o adunare eterogenă de politicieni apropiaţi lui sau care şi-au schimbat loialitatea, incluzând totodată personalităţi militare, nou-veniţi şi foşti sportivi. Doar şase femei conduc listele de partid în cele 31 de circumscripţii electorale ale ţării.
„Faţa lui este peste tot, ceea ce probabil contează, pentru că nimeni altcineva nu este recunoscut”, arată Dimităr Becev, cercetător principal la Carnegie Europe.
„Bulgaria Progresistă” a atras o gamă eclectică de susţinători. Sondajele arată că a atras unii susţinători ai partidului de extremă dreapta pro-rus „Renaştere”. Ahmed Dogan, fondatorul partidului etnic turc DSP şi acum un rival important al lui Peevski, şi-a exprimat, de asemenea, sprijinul. Iar VMRO, o formaţiune naţionalistă mai mică, a susţinut oficial partidul lui Radev.
ŞI DE DREAPTA, ŞI DE STÂNGA
Cu toate acestea, programul partidului oferă puţine detalii, iar Radev nu a poziţionat clar „Bulgaria Progresistă” pe spectrul politic. Politicile sale economice, de exemplu, poartă amprenta atât a platformelor de stânga, cât şi a celor de dreapta.
În ultimele săptămâni, Radev a fost în campanie electorală în toată ţara. Echipa sa de social media a postat imagini şi videoclipuri cu săli pline şi spectatori care aplaudau. Dar el a acordat doar două interviuri în timpul campaniei până acum — unul pentru postul public de televiziune al ţării, iar celălalt pentru un canal popular de YouTube cu un istoric de răspândire a dezinformării şi a punctelor de discuţie pro-ruse. Echipa sa de presă a refuzat un interviu cu POLITICO.
Becev interpretează tăcerea în mod strategic. „Îşi ţine atuurile aproape de piept”, a spus el.
Boriana Dimitrova, de la agenţia de sondaje Alpha Research din Sofia, adaugă: „Strategia lui este să-şi menţină declaraţiile cât mai vagi şi neclare posibil, pentru a permite alegătorilor să audă ceea ce vor să audă de la el… El aruncă o plasă politică largă, încercând să atragă alegători atât din stânga, cât şi din dreapta spectrului politic. Încearcă să se înţeleagă cu toată lumea”, a explicat ea.
Această abordare ar putea aduce voturi duminică, dar Dimitrova avertizează că riscă să se întoarcă împotriva lui în momentul în care Radev va prelua puterea. Ea îl numeşte „o figură paradoxală” – mai polarizant decât unificator în calitate de preşedinte şi, ca viitor prim-ministru, „un omnivor, cu puţină claritate în ceea ce priveşte principiile sale sau soluţiile pe care le oferă”.
UN ORBAN AL BULGARIEI?
Deşi Radev şi-a redus retorica pro-rusă în timpul campaniei, opiniile sale au ieşit la iveală în mai multe rânduri, inclusiv cu privire la nevoia Bulgariei de petrol rusesc ieftin.
Când actualul guvern interimar a decis la sfârşitul lunii martie să semneze un acord de cooperare pe 10 ani cu Ucraina, Radev l-a atacat dur, acuzând cabinetul că „târăşte (ţara) în război”.
Dimitrova a remarcat că Radev anticipase un „tsunami electoral”, iar aliaţii săi vorbeau despre câştigarea a cel puţin 120 din cele 240 de locuri din parlament. Sondajele sugerează însă acum un rezultat mai modest. „El nu reuşeşte să obţină sprijinul pe care el şi oamenii din jurul său îl aşteptau”, spune ea.
Întrebarea mai dificilă este ce se va întâmpla dacă nu va reuşi să obţină majoritatea.
CALCULE POLITICE
Coaliţia reformistă formată din „Continuăm schimbarea” şi „Bulgaria Democratică” pare un partener natural pe frontul anticorupţie. Cu toate acestea, în trecut, acestea s-au ciocnit cu tabăra lui Radev pe tema războiului din Ucraina, iar retorica pro-rusă a lui Radev s-ar putea dovedi greu de acceptat pentru susţinătorii lor.
O orientare bruscă spre Moscova ar fractura, de asemenea, orice coaliţie şi ar antagoniza partenerii Bulgariei din UE şi NATO. „Nu este o mişcare câştigătoare”, consideră Becev.
Totuşi, dacă se va concretiza o coaliţie cu partide pro-occidentale, Becev se aşteaptă ca lui Radev să-i fie mai uşor să păstreze tăcerea în privinţa Ucrainei şi să-şi lase aliaţii din coaliţie să vorbească despre politica faţă de Rusia.
Dimitrova indică şi o altă posibilitate: „Ar putea încerca să formeze un guvern minoritar, încercând să creeze alianţe diferite pe teme diferite. Totuşi, asta necesită o perspicacitate politică considerabilă”, a spus ea. „Suntem pe cale să vedem dacă o are”, adaugă experta.
Asta ridică întrebarea mai profundă dacă Rumen Radev are abilităţile pe care le cere funcţia. „Funcţia de preşedinte este foarte diferită de cea de lider al celui mai mare partid şi de implicare în găsirea unui acord cu alte partide”, spune Becev. „Nu l-am văzut în acţiune. Nu ştim cum acţionează, de ce este capabil, care sunt limitele sale”, atrage el atenţia.
Dacă Radev nu reuşeşte să formeze un guvern, costul va fi mare. Analiştii politici avertizează că aura sa de Mesia s-ar putea estompa rapid. „Perspectiva unor noi alegeri anticipate va slăbi probabil poziţia lui Radev”, spune Dimitrova.
Becev este de acord, avertizând că Radev „nu va mai avea aura de outsider”.
Bulgaria a mai văzut acest tipar: salvatorul soseşte, nu reuşeşte să guverneze şi îşi pierde curând avantajul de nou-venit care îl făcea să pară de neoprit.
Iar Radev ştie mai bine decât majoritatea ce se întâmplă când un avion se opreşte la altitudine, conchide POLITICO.
