Unele au un comportament similar cu cel al flotei-fantomă a Rusiei, folosit pentru evitarea sancțiunilor sau pentru acțiuni de sabotaj.
În aproape 4 ani de război, nicio autoritate din România nu le-a controlat.
La Academia Navală din Constanța, studenții și militarii se antrenează, în ultimii ani, cu ajutorul unor simulatoare de ultimă generație. Spațiile de instruire reproduc fidel puntea de comandă a navelor din dotarea Marinei, iar pe ecrane sunt redate, până la cel mai mic detaliu, porturile României, zona de coastă și canalele Dunării. Exercițiile sunt concepute astfel încât să reproducă cât mai exact situații reale cu care marinarii s-ar putea confrunta în misiuni.
În simulatoare sunt utilizate pistoale, mitraliere și lansatoare de grenade reale, echipate cu senzori care le conectează la un soft bazat pe inteligență artificială.
Pe o platformă care reproduce mișcarea navelor pe mare a fost montată inclusiv o mitralieră de 12,7 milimetri. Aici pot fi exersate situații de respingere a unor atacuri cu drone maritime sau aeriene asupra unei nave.
Într-un alt simulator de realitate mixtă sunt antrenate intervențiile rapide asupra navelor suspecte, cu ajutorul șalupelor de mare viteză.
Imaginile surprinse sunt filmate de pe un ecran care redă ceea ce vede operatorul prin ochelarii de realitate virtuală. În timp ce pe ecran mișcarea poate părea sacadată, prin ochelari imaginea este perfect fluidă și mult mai realistă.
În acest mediu pot fi simulate inclusiv exerciții de tip boarding, în care conducătorul ambarcațiunii exersează apropierea de o navă suspectă și manevrarea în siguranță a acesteia.
Academia dispune și de un simulator dedicat Flotilei Fluviale, responsabilă, printre altele, de apărarea Gurilor Dunării. Aici sunt jucate scenarii în care șalupe rapide cu trupe speciale pătrund dinspre mare în Delta Dunării și trebuie interceptate.
Fiecare consolă reprezintă o navă, iar sistemele pot fi conectate între ele pentru a simula intervenții coordonate, în care mai multe nave acționează simultan. Dacă în mediul virtual stăm bine, în cel real adaptarea la războiul modern de-abia a început.
Viceamiral Mihai Panait – Șeful Forțelor Navale Române: „Dotarea forțelor navale române cu drone pe toate cele trei medii, aer suprafață, submers”.
Încă se lucrează la doctrina de utilizare. Flotila Fluvială are deja drone de supraveghere cu senzori de detecție. Urmează să vină pe nave și drone de atac Switchblade, așa-zisele drone kamikaze, care au ajutat mult armata ucraineană. Anul acesta vor sosi, cu întârziere, și dronele VBAT, care vor ajunge la bordul fregatelor.
Pot decola vertical și știu să evite zonele cu bruiaje în comunicații. Pot opera independent sau comunică între ele și acționează ca o echipă. O singură dronă costă 500.000 de dolari, poate zbura zece ore și urcă până la 6.000 de metri înălțime. Pot fi înarmate cu rachete ghidate laser sau mini-drone de atac. De pe nave au capacitatea să acopere toată zona economică exclusivă a României.
Cele mai eficiente în Marea Neagra a s-au dovedit însă dronele maritime Sea Baby produse de ucraineni și controlate prin senzori și sateliți.
Toate platformele noastre petroliere sunt legate de țărm prin conducte care pot fi ținta unui sabotaj, similar cu ce s-a întâmplat în Finlanda. Armata caută acum metode prin care să vadă ce se întâmplă pe fundul mării.
Majoritatea conductelor sunt la adâncimi la care roboții pot să ajungă. O parte din zăcământul Neptun Deep este însă la 1.000 de metri.
Bogdan Ivan – ministrul Energiei: Există și tehnologii pe care le explorăm în momentul de față, nu pot să intru în mai multe detalii, pentru a anticipa cum pot să treacă cei din acea Flotă-Fantomă a Rusiei atât infrastructura de comunicații, cât și cea de hidrocarburi din Marea Neagră. Dar sută la sută nu ai cum să controlezi ce face Federația Rusă, ca să fim foarte expliciți.
Reporter: Dar până acum am avut semnale că ar fi dat târcoale unor conducte sau unor cabluri de când a început războiul?
Bogdan Ivan – ministrul Energiei: În momentul de față nu am primit astfel de informații oficiale din partea instituțiilor statului român.
Riscul din Marea Neagră pentru România
Două treimi din platoul nostru continental sunt încă neexplorate. Nu știm ce alte rezerve de gaze și petrol mai avem. În biroul din București, ministrul Energiei ține la loc de cinste o șapcă cu „Make America Great Again”.
Ca să rezolve problema securității la Marea Neagra, Bogdan Ivan speră să aducă aici firme americane.
Armand Goșu – expert în spațiul ex-sovietic: Citiți cu atenție strategia de securitate a Statelor Unite și strategia de apărare a Statelor Unite, publicată acum câteva zile.
Reporter: Există Marea Neagră în ea?
Armand Goșu: Nu există Marea Neagră, nu există Europa menționată acolo. NATO, Europa sunt băieți mari să-și vadă singuri de treabă dacă vor, să-și rezolve ei cu Rusia, pe noi nu ne interesează, noi ne retragem de acolo. Sigur, să ne anunțe și pe noi cu un telefon.
În Marea Neagră, România mai are un dosar sensibil. În 2011, statul român a concesionat către compania rusă Lukoil perimetrul Trident, unul dintre cele patru perimetre obținute în urma deciziei Curții Internaționale de Justiție de la Haga. În 2019, Romgaz a achiziționat o participație de 20% din perimetru. Astfel, s-a ajuns ca o companie strategică a statului român să fie parteneră într-un proiect cu un gigant energetic rus aflat sub sancțiuni impuse de Statele Unite.
George Scutaru – expert în securitate: „Există un risc. Fiindcă dacă Lukoil își va menține acest perimetru în zona noastră economică exclusivă asta ar însemna că Federația Rusă ar avea pretextul pentru a trimite nave pentru a-și proteja un potențial investiție economică, care deocamdată nu există, este doar o concesiune. Nu s-a săpat, nu există platforme ale Lukoil”.
Recent, Lukoil a anunțat că negociază vânzarea tuturor activelor din afara Rusiei, inclusiv pe cele din România, către grupul american Carlyle, companie care în România exploatează deja perimetrele Pelican și Midia de sub platforma ANA. Rușii negociază însă în paralel și cu alți investitori. Iar o tranzacție e departe de a fi finalizată.
Perimetrul Lukoil este unul dintre cele 4 perimetre câștigate după procesul privind Insula Șerpilor. Insula este un teritoriu de 17 hectare atât de important pentru ruși încât au încercat să-l cucerească încă din prima zi a invaziei. Ucrainenii i-au oprit!
Analiștii armatei au publicat scenarii în revistele de specialitate în care Rusia se va folosi de Insula Șerpilor ca să conteste decizia de la Haga, să instituie o blocadă maritimă în apele României și să ne împiedice să ne exploatăm zăcămintele. O asemenea variantă ar fi posibilă dacă Rusia ar ajunge până la Gurile Dunării. Adică planul „NovoRosya” invocat în decembrie de Putin.
Unii analiști consideră că o pace proastă pentru Ucraina îi va permite Rusiei să își adune forțe ca să ajungă până la granița cu România.
Radu Miruță – ministrul Apărării Naționale: „Sunt tot felul de scenarii pe care armata română le are pregătite. Doar o armată neprofesionistă n-ar avea în calcul toate scenariile posibile. Nu vedem acest risc să existe astăzi, dar da, cu risc diferit, armata română ia în calcul toate scenariile posibile”.
De la începutul războiului, aproape de apele teritoriale ale României și în interiorul zonei noastre economice, a mai apărut un fenomen: STS-ul – ship-to-ship transfer. Adică transferul de produse petroliere între două nave, care se lipesc una de cealaltă în larg și transferă marfa dintr-o parte în alta fără să mai intre în porturi, unde ar putea fi supuse controalelor.
Operațiunea este legală, dar este și genul de comportament tipic flotei-fantomă. Muta petrolul de la o navă la alta, schimbă numele și steagurile navelor des, până când marfa și vapoarele își pierd trasabilitatea.
Corespondent PRO TV: „10 grade, sunt la Constanța pe litoral, pe malul mării, 20 ianuarie, ora 7 seara, și undeva departe, în larg, la vreo 30 de kilometri, sunt 2 petroliere, iar acum s-au întâlnit în sfârșit la 30 de kilometri de unde suntem noi, în larg. În acest punct sunt de fapt 2 vase, unul lângă celălalt și par să facă un transfer petrolier de la unul la celălalt. Unul se numește Kolente, celălalt Ocean Aglaia”.
Kolente este un petrolier sub steagul Sierra Leone. Mi-a atras atenția în urma unui interviu cu Nicolae Tibrigan, de la Digital Forensics Team, un analist care urmărește mișcările navelor suspectate că fac parte din flota-fantomă.
Nicolae a identificat același vas participând la STS-uri în apele României și în 2025. Pe atunci avea însă alt nume: PM Bradley.
Reporter: Deci Bradley pe unde umbla?
Nicolae Tibrigan – analist Digital Forensics Team: Novorossiisk, Kerci.
Adică porturi rusești. La rândul său, Ocean Aglaia, celălalt vas implicat în STS-ul identificat de noi, a vizitat portul rusesc Novorossiisk înainte să vină în România. Tot acolo s-a întors după ce a plecat din apele noastre.
În toamnă am arătat la „România, te Iubesc” cum un alt vas, AKAR West, a efectuat transferuri similare în apele României după ce a început războiul din Ucraina. Nava apare acum pe lista sancțiunilor internaționale.
Am mers la Autoritatea Navală Română ca să aflăm câte astfel de transferuri au avut loc în apele României de la începutul războiului.
Cristian Anitei – Director Direcția Siguranța Navigației ANR: Din mai 2022 au fost primite 1.200 de notificări.
Reporter: 1.200 de notificări de ship-to-ship transfer?
Cristian Anitei: De ship-to-ship transfer.
Reporter: Și, în general, vorbim de produse petroliere?
Cristian Anitei: Ship-to-ship transfer, în general, la asta se referă.
Cristian Anitei este director la Direcția de Siguranța Navigației din cadrul Autorității Navale Române. Spune că singura obligație pe care o au aceste petroliere este să notifice Autoritatea înainte să înceapă operațiunile de transfer și să raporteze câteva informații.
Cristian Anitei – Director Direcția Siguranța Navigației ANR: „E un set de date privitor la navă: nume, număr IMO, tipul de marfă, locul în care se face, perioada în care se desfășoară operațiunea”.
Potrivit dreptului internațional, cât timp sunt în zona economică exclusivă și nu în apele teritoriale, Autoritatea Navală poate verifica petrolierele doar în baza unui articol privind poluarea. Acesta este cheia.
Alexandru Oae, director desemnat Garda de Coastă: „Până acum nu au fost cazuri în care să fi fost necesară inspectarea navelor, întrucât în toate situațiile navele notifică conform convenției MARPOL statul costier”.
În traducere liberă, atât Autoritatea Navală, cât și Garda de Coastă, doar dacă petrolierele au notificat transporturile, fără să se apropie fizic de ele, adică se uită doar pe hârtii. Nu verifică nici măcar dacă poluează sau nu, cum le permite dreptul internațional. O recunoaște, până la urmă, directorul ANR.
O parte dintre vasele pe care le-am identificat ca fiind implicate în transferuri petroliere le-am găsit în zone pe unde trec cabluri de comunicații sau conducte submarine. Din nou, operațiunile sunt legale până la proba contrarie. L-am întrebat pe șeful Gărzii de Coastă cum ar reacționa dacă ar avea suspiciunea unui sabotaj.
Pe parcursul realizării acestui reportaj, OMV ne-a transmis că desfășoară operațiuni curente pe mare fără incidente și face, împreună cu autoritățile, exerciții pentru situații de urgență.
Uniunea Europeană ia în calcul deschiderea în România a unui hub de securitate energetică. Iar armata vrea să extindă scopul misiunii comune de deminare cu Bulgaria și Turcia și către protecția infrastructurii critice. S-ar crea o alianță navală regională.
Între timp, la Abu Dhabi au loc negocieri de pace care ar putea calma sau agita apele într-o mare tulburată de interese.
