Ministrul Apărării își dorește ca fiecare soldat să știe să piloteze o dronă – suntem încă departe de rezultat. Armata și-a cumpărat și propriul satelit – nu se știe însă dacă va fi și lansat în spațiu.
Ne mutăm la Sibiu. Din acest an, disciplina dronelor a devenit obligatorie. Academia Forțelor Terestre a achiziționat, din fonduri europene, simulatoare de ultimă generație. Într-o sală, studenții pot exersa operarea oricărui tip de dronă.
„Să reproducem condițiile reale, cât mai mult”, spun ei.
În celelalte încăperi sunt simulatoare de luptă virtuală care pot reproduce, până la cel mai mic detaliu, orice zonă de pe glob. Instructorii aleg terenul și construiesc misiuni complexe, folosind o bibliotecă cu echipamente militare din toate armatele lumii, inclusiv din Rusia. Până la 20 de studenți pot participa simultan la același scenariu, fiecare având un rol diferit.
Cpt. Dr. Alexandru Pintili, șef centru de simulare: „Studenții primesc, spre exemplu, misiunea de a se deplasa cu tehnica militară din punctul A în punctul B, iar pe parcursul misiunii noi putem introduce diverse incidente. Un cuib de mitralieră, de exemplu, sau un dispozitiv explozibil improvizat.”
Col. Marius Bojor, prorector Academia Forțelor Terestre: „Vor să vadă reacția la contact. Aici nu este un joc în care poți să golești un încărcător de 100 de cartușe. Ai un număr limitat realist, pe care trebuie să îl înlocuiești. În momentul în care alergi și îți tremură cătarea, nu mai poți să iei linia de ochire.”
La orele de practică, fiecare student învață atât componentele și modul de asamblare, cât și – cel mai important – să le piloteze.
Col. Marius Bojor, prorector Academia Forțelor Terestre: „O dronă, fără ochelari, ajunge să coste undeva la 300-500 de dolari. Dacă această dronă poate să scoată un tanc, cu siguranță va fi folosită și, cu riscul de a o pierde, o trimitem pe următoarea.”
– „Loviți ținte cu ele în antrenamente?”
– „Da, absolut.”
În poligon, viitorii ofițeri sunt instruiți cum să vâneze tancurile și care sunt punctele lor vulnerabile.
Col. Marius Bojor, prorector Academia Forțelor Terestre: „Pot fi direcționate către turele, unde au punctele sensibile, către camera motoarelor. Dacă vorbim despre lubrifianți sau benzină, pot să inițieze un incendiu.”
Se experimentează inclusiv cu drone cu fibră optică, care nu pot fi bruiate.
Col. Marius Bojor: „Așa arată o capsulă de fibră optică.”
Reporter: Deci aici sunt 3 kilometri de ață?”
Col. Marius Bojor: „Da, 3 kilometri de zbor.”
Studenții învață și cum să asambleze drone de la zero. Adrian și Ștefan sunt în anul I și își fac propriile drone încă din perioada liceului.
Adrian, student Academia Forțelor Terestre: „Am construit-o singur, logic după instrucțiuni de pe internet. Este destul de ușor, un pic de efort și de interes și poate oricine să construiască o dronă. Pentru cineva experimentat, într-o oră, două, chiar și în 30 de minute poate fi asamblată și gata de zbor.”
Reporter: „E greu să te obișnuiești cu ochelarii pe față?”
Adrian, student: „De la două ore încolo începe amețeala, începe durerea de cap, pentru că ecranul este foarte aproape de ochi.”
Radu Miruță, ministrul Apărării Naționale: „Că nu se întâmplă asta la scară, adevărat. Că ar fi trebuit deja să se întâmple, de asemenea e adevărat, dar aici suntem. Părerea mea este că, cel puțin, fiecare militar, dacă ajunge în situația de a pune mâna pe o consolă, să știe ce să facă cu ea.”
Reporter: Fiecare militar?
Radu Miruță: „Fiecare militar.”
Reporter: Orizontul de timp, care ar fi?
Radu Miruță: „Ar fi un răspuns nerealist dacă nu am la bază niște contracte ca să vă dau un astfel de răspuns.”
Dronele au schimbat radical regulile războiului. Studenților li se explică cât de ușor pot fi detectați pe câmpul de luptă, atât ziua, cât și noaptea.
Col. Marius Bojor, prorector Academia Forțelor Terestre: „În momentul în care se identifică o dronă, ei trebuie să meargă să se adăpostească. Sunt atât de rapide aceste drone încât fuga, chiar și în zig-zag, nu-i ajută. Probabil că nu vom mai vedea fortificații în câmp deschis. Ele vor fi luate în zone împădurite sau parțial împădurite, datorită vegetației care protejează natural. Sunt câteva aspecte care pot părea minore, cum ar fi necesitățile fiziologice. Un soldat care iese dintr-o fortificație pur și simplu ca să meargă la toaletă poate să fie expus și pentru cele 2-3 minute când iese dintr-o zonă fortificată. Și atunci, toate aceste aspecte trebuie să fie luate în considerare.”
Trebuie regândit și cum sunt folosite tancurile și vehiculele blindate.
General (r.) Dorin Toma, fost comandant NATO: „Nu prea mai poți desfășura acțiuni, indiferent de orice fel, folosind platformele blindate clasice. Pentru că instantaneu devine o țintă. Vă spun din propria experiență: chiar dacă îl trimiți acolo, soldatul nu se va urca în mașina de luptă. Preferă să meargă pe jos ca să se autoprotejeze.”
Schimbările sunt mult mai ample de atât. Trebuie luat în calcul inclusiv stresul post-traumatic la care un operator de dronă va fi supus dacă va vedea prin ochelari, ca și cum ar fi acolo, ultimele momente din viața unui soldat advers.
Adrian, student Academia Forțelor Terestre: „Cea mai mare provocare ar fi stresul psihologic pe care îl aduce un scenariu real de război, pentru că ești presat de faptul că, dacă nu ai nimerit ținta, colegii tăi s-ar putea să nu se întoarcă acasă.”
În Ucraina, soldații sunt echipați cu puști ca să aibă șanse să nimerească dronele. Iar cei din prima linie au început să fie aprovizionați cu rații și muniție cu ajutorul roboților. Altfel nu se poate ajunge la ei din cauza sutelor de drone care pândesc din aer orice mișcare. Întreg lanțul logistic, inclusiv evacuarea răniților, trebuie adaptat.
General (r.) Dorin Toma, fost comandant NATO: „Sunt create «culoare de plasă» pentru protecția anti-dronă pe kilometri întregi, în așa fel încât să protejeze cumva convoaiele de aprovizionare. Un militar rănit poate să stea și ore întregi până când mijlocul de evacuare ajunge. Standardul NATO era «ora de aur». Dar într-o situație reală, astăzi, este absolut imposibil să-ți mai propui ca fiecare militar rănit, într-o oră, să ajungă din locul în care a fost rănit să fie evacuat până la facilitatea medicală unde să fie stabilizat.”
Peste toate acestea se mai poartă încă un război, unul invizibil. Cel al undelor, frecvențelor și bruiajelor.
Col. Marius Bojor, prorector Academia Forțelor Terestre: „Sunt dispozitive care captează imaginea transmisă, iar adversarul poate să vadă ceea ce vede operatorul. Adică știe cum vine drona.”
În București, o companie specializată în securizarea calculatoarelor și a echipamentelor de comunicații folosite de armată ne-a organizat un experiment.
Constantin Pintilie, director dezvoltare: „Vorbim de un reportofon sau un monitor – orice dispozitiv emite un câmp electromagnetic în mediul înconjurător sau prin rețeaua de alimentare, iar acest câmp electromagnetic poate fi interceptat.”
Două calculatoare, fără nicio legătură directă între ele, au fost amplasate la câțiva metri distanță unul de celălalt. Între ele a fost poziționat acest dispozitiv capabil să intercepteze undele electromagnetice.
În timp ce noi scriem la unul dintre terminale, softul de pe celălalt calculator – al spionului – recompune din undele captate imaginea de pe ecranul nostru: „Avem laborator de testare acreditat NATO.”
Compania lui Constantin Pintilie se ocupă de securizarea echipamentelor electronice și de telecomunicații folosite de armatele NATO. În acest laborator sunt testate dispozitivele pentru a se asigura că nu mai emit semnale ce ar putea fi interceptate. Acum verifică mai multe microfoane și camere video.
„Avem un sistem complet de videoconferință folosit pentru un client videoguvernamental extern”, explică el.
Procesul se numește TEMPESTIZARE. Inginerii demontează laptopurile și calculatoarele primite de la clienți și securizează fiecare componentă în parte: aplică folii speciale pe ecrane, modifică plăcile electronice și învelesc cablurile în materiale care blochează emisiile electromagnetice. Ulterior, echipamentele sunt reasamblate și testate pentru a garanta că pot fi utilizate în siguranță la stocarea și transmiterea informațiilor clasificate.
Compania dispune și de un laborator de cercetare, unde inginerii dezvoltă diferite modele de drone. Expertiza în domeniul undelor electromagnetice le-a permis să creeze și mai multe tipuri de puști capabile să bruieze dronele comerciale.
Constantin Pintilie, fondator companie tehnologie: „Am adus acest ultim model – în jur la 9000 de euro. Absolut tot – vorbesc de carcase, antene, amplificatoare, software, sisteme de modulație, sistemele de generare – totul este făcut aici.”
Am testat aceste tehnologii chiar în curtea din spate: pilotul nostru, Bogdan, și-a ridicat drona în aer. După ce operatorii au identificat frecvența de control, au început să o bruieze.
„Nu mai am control, stânga-dreapta, sateliți nu mai am.”
„Nu, am pierdut cu totul semnalul de la dronă.”
„Deci nu mai poți să te miști deloc?”
„Nici măcar nu o mai văd.”
Drona s-a blocat în poziția în care a fost bruiată și a revenit automat la punctul de decolare. Armata rusă este cunoscută pentru capacitățile sale în războiul electromagnetic, iar acest avantaj i-a determinat pe ucraineni să inoveze, dezvoltând drone ghidate prin fibră optică și, mai nou, modele controlate direct de inteligență artificială. Astfel, este eliminată legătura vulnerabilă dintre operator, consolă și dronă, care ar putea fi bruiată.
Ați auzit semnalul receptionat de la nano-satelitul românesc trimis în spațiu luna aceasta cu o rachetă Space X. Suntem în centrul Bucureștiului, la sediul firmei care l-a produs. Cercetătorul Mugurel Bălan spune că satelitul experimental ar putea, de exemplu, să asigure comunicații criptate între ambasadele României din lume și București, dacă orice altă cale pică.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Este o metodă prin care un stat își poate asigura comunicațiile critice independent.”
Aici se fac echipamente de înaltă tehnologie care sunt gândite și produse de zeci de tineri cercetători și ingineri români de top.
Au trimis deja tehnologie pe Stația Spațială Internațională și lucrează cu firme de armament din străinătate.
Reporter: Mai este un punct pe Terra peste care să nu treacă un satelit măcar o dată la o oră?
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Nu prea.”
Reporter: Mai ai unde să te ascunzi?
Mugurel Bălan: „Nu prea.”
Tot ei au arătat anul trecut cât de puternic este bruiajul rușilor. Au lansat baloane cu GPS deasupra Buzăului și au constatat că, după ce au ajuns la o anumită altitudine, brusc GPS-ul le poziționează la mii de kilometri distanță. O tehnică des folosită în război pentru a păcăli adversarii.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Lansate din zona Buzău, după altitudinea undeva spre 10-12.000 de metri, se teleportau brusc în Crimeea.”
Aproape în fiecare zi, Dobrogea și Estul Moldovei sunt bruiate masiv. Echipamentele de război electromagnetic le dau bătăi de cap piloților și controlorilor de trafic aerian, care trebuie să fie mult mai atenți și să navigheze cu instrumente alternative.
Capacitatea armatei ucrainiene de a rezista patru ani împotriva Rusiei a depins în mare măsură de sateliții militari europeni și americani, la care au primit acces pentru informații.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Poate să vadă prin nori, poate să vadă prin frunzele pădurii.”
Reporter: Să vadă cât de bine?
Mugurel Bălan: „Poți să-ți dai seama dacă e un tanc ascuns în pădure. Poți să-ți dai seama din analiza datelor dacă acel tanc are motorul pornit sau nu. Putem vorbi până la detecție de buncăre. Adică ground-penetrating radar. Să vadă și un pic în pământ.”
Deasupra noastră are loc un război în spațiu care se poartă între sateliții americani și cei ruși.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „În primul mandat al lui Trump a dat o poză cum a explodat nu știu ce rachetă iraniană pe rampa de lansare. În mai puțin de o zi, băieții au calculat poziția satelitului american de spionaj care a făcut poza aia și i-au identificat orbita. Și au lansat un alt satelit pe aceeași orbită cu el, care să se țină după el.”
Multe armate încearcă acum să-și lanseze proprii sateliți, ca să nu mai depindă de alte state. Polonezii au deja șapte în orbită. Compania lui Mugurel Bălan a livrat anul trecut un satelit experimental pentru Armată, capabil să detecteze din spațiu sursele de bruiaj.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „O sursă de bruiaj care nu e accesibilă – nu știu, într-o zonă montană, de exemplu – și este făcută să bruieze spațiul aerian, adică să emită mai mult în sus, și atunci de la sol e foarte greu să o detectezi.”
Satelitul stă la Armată de mai bine de jumătate de an. Nu se știe dacă va fi sau nu lansat. În timp ce vicepreședintele Autorității pentru Comunicații spune că i-a găsit deja loc pe o rachetă, ministrul Apărării spune că nu este de acord să-l trimită în spațiu.
Pavel Popescu, vicepreședinte ANCOM: „Și am vorbit cu SpaceX. Noi încercăm cu toată forța noastră să trimitem, să-i ajutăm pe cei de la MApN prin SpaceX.”
Radu Miruță, ministrul Apărării: „Un milion de lei, dacă nu ma înșel, lansarea unui satelit. Eu am pus o singură întrebare: după ce plătim lansarea asta, garantați că el va funcționa? Și răspunsul a fost „nu”. Și zic „mulțumesc”.
Reporter: Cine v-a spus nu?
Radu Miruță, ministrul Apărării: „Cei care s-au ocupat de producția acestui satelit”
Reporter: Ați discutat cu ei, le-ați spus asta, au fost discuții în sensul ăsta?
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Nu am avut niciodată asemenea discuții.”
Mugurel spune că satelitul a trecut toate testele la sol în prezența armatei, inclusiv cele de calificare pentru zbor, de vibrații sau cele de variații climatice. Au încercat inclusiv să dea de ministrul Apărării, dar nimeni nu le-a răspuns.
Mugurel Bălan, cofondator firmă spațială: „Nu am primit niciun răspuns încă. Suntem deschiși să le stăm la dispoziție despre orice detaliu despre construirea satelitului.”
De la sateliți, avioane și drone până la tancuri, vehicule blindate și arme de asalt, toate pot colecta astăzi imagini și date de pe câmpul de luptă și le pot transmite în timp real. Coordonatorii militari sunt copleșiți de un volum uriaș de informații, pe baza cărora trebuie să ia decizii rapide. Marile companii americane au testat deja, în condiții reale de luptă, sisteme de inteligență artificială capabile să decidă în câteva secunde cine, cum și când să fie neutralizată o țintă.
General (r.) Dorin Toma, fost comandant NATO: „Și atunci se face această repartiție pentru un anumit mijloc de nimicire a acelei ținte, automat. Informația ajunge, se prelucrează automat, se stabilește ce vector este cel mai indicat să lanseze și se dă misiunea către acel vector, automat. Și, bineînțeles, ultimul cuvânt îl are operatorul uman. Dar toată această prelucrare a informației se face automat.”
Armatele trebuie să stabilească până la ce nivel permit inteligenței artificiale să ia decizii în punctele de comandă și în ce măsură pot avea încredere că aceste sisteme vor funcționa fără erori.
General (r.) Dorin Toma, fost comandant NATO: „Odată cu introducerea inteligenței artificiale în punctele de comandă, în mod normal și numărul oamenilor care trebuie să prelucreze înainte această informație se reduce drastic. Este vital să reduci amprenta punctelor de comandă și să le faci cât mai mobile, pentru că punctele de comandă întotdeauna sunt principala țintă. Și fără a folosi astfel de tehnologii, vei rămâne în continuare în aceeași paradigmă – puncte de comandă de zeci, sute de oameni, care e clar că într-o situație reală vor fi scoase din luptă în primele ore.”
Reporter: Și noi le folosim?
General (r.) Dorin Toma: „Din ce știu eu, nu folosim și nici n-am văzut să existe o inițiativă în sensul de a experimenta.”
Așa arată softul de comandă și control utilizat de Forțele Terestre. Firma care îl produce lucrează atât cu programatori, cât și cu veterani cu experiență în câmpul de luptă. Acesta este display-ul pe care îl văd tanchiștii, iar acestea sunt informațiile primite în centrele de comandă. Există și o variantă pe tabletă pentru forțele speciale. Toate pot fi interconectate, astfel încât informațiile despre aliați, dar și despre inamici, sunt actualizate în timp real. Inginerul Marian Ivănescu este fondatorul companiei și militar în rezervă.
Marian Ivănescu, fondator firmă software militar: „Ai diverse obstacole, clădiri; ei trebuie să acționeze în mod sincron. Este important să te uiți pe tabletă și să afli unde este poziția partenerului tău din partea cealaltă a clădirii, astfel încât tu să poți să acționezi în același timp.”
Fiecare vehicul de luptă este echipat cu senzori care transmit date despre nivelul de combustibil, stocul de muniție și starea tehnică a echipamentului. Aceste informații sunt trimise în timp real către centrele de comandă.
Pe soldați pot fi montați senzori care le monitorizează semnele vitale. „Vorbim de puls, vorbim de tensiune – ele sunt transmise automat către ceilalți parteneri de luptă în teatrul de operații sau chiar în cadrul unui comandament” explică specialistul.
Programul nu lucrează încă cu inteligența artificială.
Marian Ivănescu, fondator firmă software militar: „Decalajul există. Nu putem compara puterea financiară a României cu cea a Statelor Unite. Dar dacă vorbim de know-how și de inteligența umană care poate să gestioneze astfel de sisteme, avem tot ce ne trebuie, mai puțin partea bugetară. Și mai e un aspect: nu doar banii sunt importanți, este importantă o colaborare foarte strânsă în a ține ritmul cu dezvoltările acestea între end-user, luptător și cel care îți face sistemul.”
Armata trebuie să stabilească în ce măsură va depinde, în acest domeniu, de companii private, fie ele din țară sau din străinătate.
Radu Miruță, ministrul Apărării: „Sunt aproximativ 450 de oameni tehnici care au capabilități în zona IT, comunicații, programare în Armata Română. Optim este să ai un produs căruia inginerii armatei române să îi poată modifica liniile de cod din softul respectiv la fiecare situație apărută, în fiecare săptămână, dacă asta va fi nevoie. Astăzi poți să faci o solicitare, o achiziție de modificare a unei aplicații care vine peste un an de zile, care modifică un pic. Între timp au mai apărut alte modificări.”
Tehnologia redefinește rapid câmpul de luptă. Echilibrul dintre control uman și automatizare, dintre siguranță și eficiență, rămâne esențial. Iar întrebarea nu mai este dacă aceste sisteme vor fi folosite, ci cât de responsabil vor fi integrate. Iar în cazul nostru, cât de repede vom reduce – cu un război la graniță – decalajul față de potențialele amenințări.
