Apoi, China a transmis că este „extrem de îngrijorată” și a solicitat încetarea imediată a operațiunilor militare și reluarea dialogului.
A doua zi, ministrul de externe Wang Yi a condamnat atacurile ca fiind inacceptabile și a solicitat din nou continuarea negocierilor.
Nu au existat indicii privind o intervenție directă, dar o astfel de așteptare nu ar fi realistă – notează Associated Press. La fel ca în alte conflicte recente, inclusiv atacul din 2025 asupra Iranului, China a condamnat utilizarea forței, rămânând în același timp în afara conflictului, având în vedere interesele sale pe termen lung.
De această dată, printre aceste interese se numără și vizita foarte așteptată a președintelui american Donald Trump la Beijing, care ar trebui să aibă loc la începutul lunii aprilie.
De ce China a rămas în afara conflictului din Iran
Armata chineză s-a dezvoltat rapid. A organizat exerciții militare cu Iranul și a înființat o bază în Djibouti, în Africa de Est, în 2017. Însă atenția sa se concentrează în principal pe apărarea intereselor sale în Asia, de la Taiwan până la Marea Chinei de Sud.
China s-a implicat în diplomația din Orientul Mijlociu, unde vede o oportunitate, contribuind la medierea unei apropieri între Iran și Arabia Saudită în 2023. Însă consideră războaiele SUA din Afganistan și Irak ca exemple de evitat, a declarat William Yang, analist la International Crisis Group.
„China este reticentă în a-și proiecta puterea militară dincolo de periferia sa imediată și, de asemenea, nu dorește să joace rolul de garant al securității în regiuni instabile precum Orientul Mijlociu”, a spus el pentru Associated Press.
De asemenea, a oferit sprijin diplomatic și economic Rusiei și Venezuelei, dar s-a abținut de la orice acțiune militară în Ucraina sau America Latină.
Poziția Chinei de a rămâne în afara conflictului arată limitele influenței sale în geopolitica globală, a declarat Craig Singleton, cercetător senior specializat în China la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, un institut de cercetare cu sediul la Washington.
„Răspunsul Beijingului a fost, în mod previzibil, reținut, subliniind capacitatea limitată a Chinei de a influența evenimentele odată ce puterea militară a fost pusă în mișcare”, afirmă el. „Beijingul poate semnala neliniștea, dar nu poate descuraja sau influența în mod semnificativ acțiunea militară a SUA și Israelului.”
Relațiile cu SUA sunt mai importante decât cele cu Iranul
Nemulțumirea Chinei față de atacurile împotriva Iranului nu va afecta relațiile cu SUA sau planurile lui Trump de a se întâlni cu liderul chinez Xi Jinping la Beijing peste aproximativ o lună, spun analiștii.
Pentru liderii chinezi, relația cu SUA este mult mai importantă decât cea cu Iranul pe mai multe fronturi, de la comerț și economie până la Taiwan.
Beijingul poate avea o dispută verbală cu Washingtonul în legătură cu Iranul, dar dezavantajele creării unui nou conflict cu Trump depășesc avantajele, a afirmat George Chen, partener la The Asia Group.
„Relațiile dintre SUA și China sunt deja suficient de complicate pentru ca președintele Trump și Xi să le poată gestiona”, a spus el. Adăugarea Iranului în ecuație „nu va fi ceva ce ambele părți vor dori să facă”.
Totuși, este posibil ca Beijingul să amâne vizita lui Trump, a mai spus el.
Preocupările energetice depășesc petrolul iranian
China este principalul importator de petrol din Iran, dar guvernul este profund preocupat de securitatea energetică și a dezvoltat alternative. Ceea ce este cel mai îngrijorător este creșterea prețurilor și pierderea potențială a accesului la petrol și gaze naturale din Orientul Mijlociu.
China a importat aproximativ 1,4 milioane de barili pe zi – sau 13% din totalul importurilor maritime de petrol ale Chinei – din Iran anul trecut, potrivit Kpler, o companie de date și analize. Dar firma estimează că există deja suficient petrol în tranzit pentru a acoperi necesarul pentru încă patru-cinci luni. Acest lucru ar da rafinăriilor independente din China timp să se adapteze și să caute alternative, cu petrolul rusesc la preț redus ca opțiune principală, a spus Muyu Xu, analist senior la Kpler.
China a petrecut ani de zile diversificându-și aprovizionarea și constituindu-și rezerve, afirmă Singleton. „Pierderea petrolului iranian pare marginală, nu semnificativă, cel puțin pe termen scurt”, a mai spus el.
Încercările Iranului de a închide Strâmtoarea Ormuz – ”poarta” Golfului Persic – sunt mai îngrijorătoare, la fel ca orice atacuri asupra instalațiilor de gaz natural lichefiat din statele din Golf.
QatarEnergy, un furnizor important, a oprit luni producția de gaz natural lichefiat după ce instalațiile sale au fost atacate.
De ce China ar putea să evite trimiterea de arme către Iran
Analistii spun că este puțin probabil ca China să trimită arme Iranului pentru a-i ajuta să lupte împotriva SUA, din mai multe motive.
„Ajutorul militar concret, dacă va exista, se va limita la acordurile comerciale de apărare pe termen lung existente, mai degrabă decât la sprijin rapid pe câmpul de luptă, și va fi constrâns de interesul Beijingului de a evita confruntarea directă cu SUA și aliații săi”, a declarat Muhammad Zulfikar Rakhmat, cercetător la Centrul de Studii Economice și Juridice din Indonezia.
China a criticat SUA pentru furnizarea de arme Ucrainei, afirmând că acest lucru prelungește conflictul.
Programul de rachete al Iranului se bazează pe tehnologia chineză, a declarat James M. Dorsey, cercetător asociat la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore. El a prevăzut însă că China va da dovadă de prudență și nu va vinde rachete armatei iraniene.
„China dorește ca această situație să ia sfârșit”, a mai afirmat el.
