Peste 400 de milioane de euro va cheltui Armata Română în următorii ani pentru a se dota cu drone de toate felurile. Zeci de firme se bat pe contracte.
Printre ele, o companie de stat care a inaugurat un centru de excelență pentru drone și a anunțat că a început să facă drone inteligente. O singură problemă: deocamdată nu zboară.
Anton Danici are 17 ani de experiență în proiectarea și operarea dronelor. Alături de Ion Mocanu, inginer militar cu experiență și în industria auto, a fondat acum 3 ani o companie de drone la Chișinău. Iar luna aceasta au început amenajarea unei linii de producție în masă la București.
Ion Mocanu, co-fondatorul unei firme de drone: „Fabrica a fost gândită astfel încât să poată fi relocată în sub 24 de ore”.
Reporter: „De ce e important asta?”
Ion Mocanu: „În contextul actual nu se mai construiesc fabrici pe zid, ci modulare. Dacă nevoia o cere sau locația se cunoaște, să poată fi relocată în 24 de ore”.
Mizează pe două modele. Primul este Stud – o dronă concepută pentru a intercepta dronele Shahed, dezvoltată în colaborare cu o companie americană.
Anton Danici, co-fondatorul unei firme de drone: „Un soldat într-un rucsac normal ar putea duce 8 unități din astea. Are circa două kilograme. Masa maximă la decolare, în forma ei maxim echipată, va fi până în 3 kilograme”.
Reporter: „Aceasta este una dintre dronele care urmează să fie produse lângă București. Producătorii spun că este una dintre cele mai silențioase drone de pe piață”.
Al doilea model este o dronă mare proiectată modular pentru a fi asamblată și dezasamblată în doar câteva minute.
Inginer: „La început, când era în proces de dezvoltare, noi chiar o duceam cu mașina de familie. Nu necesită prea mare efort pentru a fi transportată. Nicio sculă, se asamblează totul cu mâna liberă”.
Reporter: „Cât de repede se poate asambla?”
Inginer: „Recordul meu personal este 2 minute și 20 și ceva de secunde”.
Este o dronă de supraveghere reutilizabilă, al cărui preț pornește de la 200.000 de euro și poate depăși 1 milion, în funcție de senzorii și sistemele de comunicații pe care le montează la bord.
„Diferența este că se poate vedea un om pe timp de noapte de la 2 kilometri și poate chiar până la 17. Poate sta în aer până la 24 de ore și are o sarcină utilă de până la 20 de kilograme”.
Acum lucrează la un sistem prin care să atașeze dronele mici de cea mare pentru a crea un sistem anti-dronă ce poate fi lăsat în așteptare în diferite puncte de pe graniță și pus în funcțiune de la distanță când radarele depistează drone inamice.
Ion Mocanu: „Poate decola automat dintr-un container care se autocopertează și pasă autonomia unui interceptor când a decolat, ca acel «last mile» să fie acoperit de un senzor mai accesibil și mai ieftin”.
Reporter: „E dificil să ajungi un pilot de drone care să manevreze în ritmul în care se luptă în Ucraina?”
Anton Danici: „Pilotarea conformă și promptă se formează la nivel de reflexe, de micromișcări. Nu se fac peste noapte. Este nevoie de câteva nopți dormite bine, cu antrenamente efectuate ziua. Doar așa se formează acele legături neuronice cu care își formează micromișcările degetelor. La nivelul cum se pilotează ele pe câmpul luptă este nevoie de sute de ore de practică”.
Spun că au semnat deja contracte pentru a livra primele drone.
Ion Mocanu: „Aici e hala și cele două zone. Urmează să fie și partea de etaj 1, acolo va fi zona de asamblare. Din precomenzile actuale vorbim de câteva mii de bucăți pe lună. Corelat cu 10 bucăți pe tură de un om, puteți face un calcul simplu unde trebuie să ajungem”.
Anton Danici: „Timpii optimi pentru a antrena o echipă, ca să fie o echipă închegată, este undeva în jur de două luni”.
Suma pe care România o are la dispoziție din SAFE pentru drone
Numai prin programul SAFE, Armata pune la bătaie 400 de milioane de euro pentru achiziția de drone. Am prezentat doar două dintre numeroasele companii românești care concurează pentru bani.
Radu Miruță, ministrul Apărării: „La Ministerul Economiei aveam cel puțin 3-4 întâlniri pe săptămână cu companii care spuneau că fac drone. De la cele mai multe am văzut doar powerpointuri. Este și o preocupare a mediului privat de a spune «vreau să fac drone, dă-mi înainte banii tu de la armată și eu îmi asum să îți produc un anumit tip de dronă». Nu prea funcționează așa”.
Inclusiv industria de armament de stat ar fi trebuit să producă deja drone. Pe lângă dronele, facem și bombele, aruncătoarele.
În 2024, în plină campanie electorală, Marcel Ciolacu vizitează compania de stat Carfil. Inaugurează Centrul de Excelență pentru antrenarea piloților militari. În imagini apar și două simulatoare avansate de misiune care pot simula scenarii reale. Au costat milioane și sunt dedicate piloților militari. Am mers și noi în octombrie 2025 să le vedem cum funcționează. Doar că „Simulatoarele sunt momentan plecate. Simulatoarele sunt în Franța, pentru a fi modernizate. Noi am vrut să introducem și modulul FPV”, explică un director de la Carfil.
Ne-am întors 6 luni mai târziu.
Mircea Tanțău, director Carfil: „Simulatoarele sunt în Franța”.
Reporter: „Octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie, în 7 luni n-am upgradat un soft?”
Mircea Tanțău: „Calculați că a început și războiul. Specialiștii care se ocupă de ele sunt în Golf acum”.
Reporter: „Înțeleg, dar războiul a început acum o lună”.
Mircea Tanțău: „Nu chiar. Cu Israelul și cu ceilalți a început mai repede”.
Reporter: „Dar upgrade-ul de soft nu puteau să-l facă aici?”
Mircea Tanțău: „Este peste nivelul nostru de cunoștințe actual”.
Reporter: „Păi nu, să vină francezii să-l facă aici, că e un soft, nu-i un hard”.
Mircea Tanțău: „Da, dar nu lucrează numai doi pentru softul respectiv. E o mare companie”.
Reporter: „Înțeleg, dar ideea e cu softul că poți să-l upgradezi oriunde. Nu trebuie să duci aparatura să-l…”
Mircea Tanțău: „E mai complicat, e vorba de interconectare, softul e complicat”.
Reporter: „Până acum câți soldați ai armatei ați antrenat?”
Mircea Tanțău: „Armata nu a avut încă personal la instruire”.
România ar fi trebuit să-și producă deja dronele militare
Complicat e și cu producția de drone. În mai 2025 PSD anunța că la Carfil a început producția de drone de ultimă generație printr-un parteneriat cu o companie americană. Au fost promise mii. Am întrebat de ele în octombrie 2025. Anul acesta au sosit în sfârșit două drone produse în Statele Unite, nu în România.
Mircea Tanțău, director general Carfil: „Și acum lucrăm la o problemă care o întâmpină”.
Problema este că nu pot zbura. Au venit cu sisteme de comunicații ale căror frecvențe nu merg în România.
Mircea Tanțău: „Trebuie să schimbăm practic tot, rămân motoarele”.
Reporter: „Deci practic trebuie să schimbați creierul”.
Mircea Tanțău: „Tot, tot. Tot ce înseamnă electronică”.
Cât despre linia de producție, anul acesta urmau să fie produse mii de drone. Deocamdată este o sală goală în care au fost aduse doar mesele pentru asamblare și 3 echipamente. Carfil a tot prezentat și un sistem mobil cu rachete antidronă.
Mircea Tanțău: „Racheta are o suprafață letală de poate și 1000 de metri… schije, explodează racheta”.
Reporter: „Ați doborât vreo dronă cu ea?”
Mircea Tanțău: „Păi nu, încă n-am doborât”.
Fix când urma să îl filmăm a început să dea erori.
„Și acum și-a dat restart?”
„Da, din cauza că l-am lăsat poate destul de mult și nici n-am mers cu mașinuța ca să se încarce bateriile. Îmi cere restart”.
În scurt timp a rămas și fără baterie. Câțiva angajați aduc repede un prelungitor, ca să-i dea curent. După ce repornește aflăm că sistemul optic nu poate identifica țintele de unul singur.
„- De exemplu planorul acela care zboară acum, puteți să-l vedeți?
„-Deasupra dealului, îl vezi”.
„-Să zicem că ar fi o dronă”.
„-Mă uit unde e planorul, că eu nu l-am văzut și încerc să mă uit direct prin blocul optic”.
„-Îl vezi? Sunt două!”
Operatorul trebuie să găsească dronele, mult mai mici decât planoarele, cu un joystick. Apoi trage cu rachetele, care deocamdată merg doar în linie dreaptă și nu pot fi ghidate.
Reporter: „Ca să țintești o dronă cu ceva, e ca și cum ai lovi un glonț cu un alt glonț, nu-i așa?”
Mircea Tanțău: „Nu chiar, nu chiar!”
Reporter: „Toată lumea cu care am vorbit din Ucraina zice asta”.
Mircea Tanțău: „Nu chiar”.
Reporter: „Chiar vi se pare practic asta?”
Mircea Tanțău: „Eu zic că avem șanse mari cu focos de proximitate și o să facem teste cu focos de proximitate”.
Reporter: „E foarte greu”.
Mircea Tanțău: „Trebuie antrenament, trebuie antrenament. Ca la orice”.
