La 80 de ani, cea mai vârstnică profesoară din Bucovina de Nord ține în viață școlile românești din Ucraina

Învățământul românesc de acolo este aflat în colaps din cauza crizei acute de personal.

„Limba română este viața satului. În limba română sunt obiceiurile satului, credința satului”, spune profesoara. „Dacă s-ar închide școlile românești, ar dispărea un strat de cultură, ar dispărea tradițiile. Nu am ști nimic despre ceea ce suntem.”

Criza generațională: când pensionarii sunt singura soluție

Aurica Bojescu, secretar al Uniunii Inter-regionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, atrage atenția că școlile românești supraviețuiesc doar datorită cadrelor la vârsta pensionării. „Acum sunt cei care sunt la pensie și li se permite să muncească. Dacă oamenii ăștia vor trebui să părăsească locul de muncă, rămânem fără cadre.”

Problema este cronică: Școala Pedagogică din Cernăuți nu mai are module în limba română, iar lipsa unei instituții de învățământ superior locală înseamnă că nu se formează noi educatori, învățători sau profesori.

Perspectiva 2027: desființarea liceelor și „durerea” comunității

Situația riscă să devină catastrofală odată cu noua Lege a educației, care ar intra în vigoare în 2027. Actul normativ prevede desființarea numeroaselor licee cu predare în limba română, ceea ce ar însemna, implicit, dispariția studenților români.

„Fără clasele de liceu, nu o să aibă posibilitatea să facă o facultate nimeni. Și aici este durerea noastră, pentru că atunci nu vom avea oameni cu studii superioare care vor putea să fie încadrați în societate”, avertizează Bojescu, care reprezintă comunitatea românească în comisiile de negociere cu Ministerul Educației de la Kiev.

Elena Purice, mama prorectorului Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Ștefan Purice, predă de la limba română la discipline umane. Rămâne la catedră „pentru a suplini lipsa de cadre” — și, poate, pentru a amâna, cât mai poate, deznodământul unei comunități în pericol de asimilare.