Pentru Lituania, membră a NATO și a UE, care se învecinează cu regiunile rusești Kaliningrad și Belarus, războiul din Ucraina nueste un conflict îndepărtat. Este un avertisment.
O percepție crescândă a amenințării
Lituania vede o amenințare crescândă din partea Rusiei în următorii trei până la cinci ani, potrivit viceministrului apărării naționale Karolis Aleksa. El citează ca factori cheie consolidarea militară a Rusiei, disponibilitatea de a folosi forța și ambiția de a remodela securitatea Europei.
Iar pregătirile Lituaniei sunt un răspuns direct la aceste evoluții.
„Rusia a demonstrat atât voința, cât și disponibilitatea de a folosi forța militară pentru a-și atinge obiectivele”, a declarat Aleksa pentru Euronews, indicând Ucraina ca fiind cel mai clar exemplu. Și nu este vorba doar despre Ucraina. ”Regimul rus va folosi forța militară ca instrument pentru a schimba arhitectura de securitate europeană”.
Rezultatul războiului, fie că va fi un armistițiu sau un acord de pace, va afecta poziția Rusiei. Cu toate acestea, Aleksa a declarat că Vilnius se așteaptă ca Moscova să continue să-și întărească forțele de-a lungul granițelor estice ale NATO, inclusiv în Kaliningrad. Toți indicatorii arată o „intensificare a conflictului și a agresiunii rusești” dacă descurajarea nu este suficient de puternică, a adăugat el.
Germania a dislocat permanent o brigadă militară în Lituania până în 2027
Din punctul de vedere al Lituaniei, descurajarea începe cu o prezență vizibilă a aliaților. Din 2022, activitatea NATO în țară s-a intensificat semnificativ, Statele Unite și Germania jucând un rol central.
O etapă importantă este decizia Germaniei de a disloca permanent o brigadă în Lituania până în 2027. Aleksa a descris-o ca fiind ”un semnal politic și militar enorm”, care demonstrează că apărarea Lituaniei este o responsabilitate colectivă a NATO, nu doar una națională.
„Este vorba despre apărarea de la primul centimetru al teritoriului nostru”, a spus el. „Trebuie să demonstrăm cu adevărat în mod colectiv că aceasta nu este doar o chestiune națională a fiecărui stat membru NATO, ci este într-adevăr un efort colectiv.”
Forțele germane sunt deja prezente, în timp ce Lituania își modernizează rapid infrastructura pentru a facilita misiunile și a găzdui întreaga brigadă.
Trupele SUA mențin, de asemenea, o prezență constantă, iar alți aliați, inclusiv Țările de Jos și Norvegia, contribuie în domeniile terestru, aerian și maritim.
Apărarea aeriană joacă acum un rol important.
Lituania își construiește propriile sisteme, în timp ce aliații NATO rotesc unități de apărare aeriană terestre și avioane de vânătoare în regiunea baltică. Pe mare, NATO își continuă misiunea în Marea Baltică, completată de eforturile Uniunii Europene de a consolida protecția infrastructurilor critice.
Dincolo de prezența aliaților, prioritatea principală a Lituaniei este o consolidare ambițioasă a apărării naționale pentru a se asigura că țara este pregătită și rezistentă la amenințările actuale.
Lituania investește miliarde de euro în echipamente moderne
Guvernul s-a angajat să înființeze până în 2030 o divizie națională pe deplin operațională, capabilă să lupte alături de forțele NATO. Aleksa identifică acest lucru ca fiind pilonul central al modernizării militare a Lituaniei.
„Aceasta înseamnă nu numai brigăzi de luptă, ci și toate capacitățile de sprijin necesare pentru a lupta umăr la umăr cu forțele aliate aici, în Lituania.” Logistica, ingineria, sprijinul medical, comanda și controlul sunt la fel de importante, a explicat el.
Pentru a realiza acest lucru, Lituania investește miliarde de euro în echipamente moderne. Printre proiectele majore de achiziții se numără tancuri, vehicule de luptă ale infanteriei, cum ar fi CV90, sisteme de artilerie germane și franceze și artilerie cu rachete HIMARS fabricată în SUA. Aceste investiții au un calendar comprimat, ceea ce creează presiune pentru achiziționarea echipamentelor, integrarea acestora și pregătirea unităților pentru luptă până la sfârșitul deceniului.
„Nu cumpărăm doar platforme”, a spus Aleksa. Lituania construiește „unități interoperabile, gata de luptă până la sfârșitul anului 2030”.
Getty
Uniunea Pușcașilor Lituanieni, o forță voluntară similară gărzii naționale
În Lituania, pregătirea pentru situații de urgență depășește sfera militară: conceptul de apărare totală se concentrează pe consolidarea rezilienței și a pregătirii naționale la toate nivelurile societății.
Un element cheie este Uniunea Pușcașilor Lituanieni, o forță voluntară similară gărzii naționale. Numărul membrilor săi a crescut de la aproximativ 10.000 în 2021 la peste 18.000 în prezent.
„Acest lucru demonstrează energia și angajamentul societății noastre”, a afirmat Aleksa. „Înțelegem că suntem o națiune mică, dar trebuie să avem o industrie de apărare rezilientă și eficientă.”
Cheltuielile pentru apărare reflectă această opinie. În 2026, Lituania va cheltui aproximativ 5 % din PIB-ul său pentru apărare. Sprijinul public pentru aliați și investițiile militare este ridicat. Un sondaj al Ministerului Apărării a arătat că aproape 80% dintre lituanieni susțin staționarea aliaților și a forțelor NATO în țară.
De asemenea, există o acceptare din ce în ce mai mare a faptului că pregătirea trebuie să depășească sfera soldaților profesioniști. În timp ce dezbaterile privind viitorul recrutării continuă, inclusiv dacă aceasta ar trebui să fie universală și cum ar trebui incluse femeile, Aleksa a spus că direcția este clară: „O parte mult mai mare a societății înțelege că trebuie să facă mai mult.”
Educația face parte din aceste eforturi. Lituania extinde lecțiile de securitate națională și rezistență civilă în școli și sprijină inițiative informale, cum ar fi centrele de instruire civilă pentru utilizarea dronelor. „Nu este vorba de pregătirea pentru război în sensul brutal al cuvântului, ci de a oferi copiilor noștri posibilitatea de a utiliza drone”, a subliniat Aleksa. „Este vorba de dezvoltarea competențelor civile și a rezilienței într-un mediu de securitate modern.”
Getty
Lituania investește în apărarea cibernetică
Planificarea apărării Lituaniei se concentrează din ce în ce mai mult pe amenințări care nu ajung la un conflict deschis. Atacurile cibernetice, dezinformarea, sabotajul și alte forme de război hibrid sunt considerate riscuri persistente, nu numai din partea Rusiei, ci și din partea partenerilor săi, precum Belarus.
„Vedem deja că aceste metode sunt utilizate”, a spus Aleksa. „Conflictele viitoare ar putea începe fără ca tancurile să treacă granițele.”
Ca urmare, Lituania investește în apărarea cibernetică, reziliența informațională și combaterea dezinformării pentru a permite societății să reziste manipulării și perturbărilor.
Lituania leagă strâns consolidarea apărării sale de sprijinul european și transatlantic. UE va furniza o parte semnificativă a finanțării prin „împrumuturi sigure”, permițând Lituaniei să acceseze până la 6,3 miliarde de euro până în 2030 pentru aproximativ 50 de proiecte de apărare. Lituania se așteaptă, de asemenea, la sprijin suplimentar prin programele de apărare ale UE și următorul buget multianual al blocului.
La fel de importante, a spus Aleksa, sunt reformele de reglementare menite să stimuleze industria europeană de apărare. Reducerea obstacolelor birocratice și accelerarea producției sunt esențiale dacă Europa dorește cu adevărat să descurajeze amenințările.
Mobilitatea militară rămâne o altă prioritate. Deplasarea mai rapidă a trupelor și a echipamentelor peste granițe, denumită adesea „Schengen militar”, ar sprijini în mod direct planurile de apărare ale NATO pe flancul estic.
Shutterstock
Ucraina, ca prima linie de apărare
Lituania rămâne unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei, alocând cel puțin 0,25 % din PIB-ul său pentru asistență militară. Pe lângă donații, Vilnius lucrează la proiecte comune de producție în domeniul apărării cu Ucraina și partenerii europeni.
„Susținerea Ucrainei înseamnă susținerea propriei noastre securități”, a afirmat Aleksa. „Rezistența Ucrainei este prima linie de apărare a Europei.”
Oficialii lituanieni subliniază că Europa nu își poate permite să fie complacentă. Principala provocare este menținerea impulsului de descurajare, chiar dacă alții sunt tentați de complacere sau de un fals sentiment de pace.
„Nu vrem război”, a spus el. „Ceea ce vrem este descurajarea.”
Mesajul său către Europa este clar: securitatea reală necesită pregătire constantă și investiții în apărarea colectivă. Europa trebuie să fie pregătită și să acționeze împreună, întrucât puterile revizioniste se pregătesc deja pentru acțiune.
