Dezastrul de la Cernobîl, la 40 de ani: orașe abandonate, mii de morți și un sarcofag uriaș care ține radiațiile sub control

Volume imense de particule nocive au fost eliberate în aer contaminând Ucraina, Belarus, Rusia dar şi alte ţări de pe continentul european.

Zeci de persoane și-au pierdut viața imediat după incident. Alte mii de suflete au pierit ulterior din cauza radiațiilor.

Acum exact 40 de ani un experiment scăpat de sub control a dus la cea mai gravă catastrofă nucleară civilă din istorie. Un reactor a explodat, un nor radioactiv a traversat Europa, iar un oraș întreg a fost abandonat peste noapte. Peste reactorul distrus atunci a fost construit un gigant din oțel.

Noul sarcofag, o structură uriașă de protecție, are peste 100 de metri înălțime, cât o clădire de 30 de etaje, cântărește aproximativ 36 de mii de tone și a fost proiectat să reziste cel puțin 100 de ani. Rolul lui este simplu, dar vital, să izoleze complet reactorul explodat și să împiedice scăpările de radiații în mediu.

Este practic cea mai mare structură mobilă construită vreodată de om. La fața locului nimic nu mai este la fel. Orașul fantomă Pripiat rămâne pustiu, dar natura a revenit spectaculos. Lupi, cai sălbatici, chiar și specii rare trăiesc astăzi acolo într-un ecosistem neașteptat.

Pe 26 aprilie 1986, un test menit să verifice ce se întâmpla în cazul unei căderi de tensiune a generat o explozie și un incendiu, care au distrus reactorul 4 de la Cernobîl, eliberând radiații în atmosferă mai multe zile. „Lichidatorii” – pompieri, militari și civili – au intervenit pentru a limita dezastrul.

Printre ei s-a numărat și Mykola, care a revenit la Cernobîl alături de camarazii săi, pentru prima dată după tragedie.

Mykola Ciudak, lichidator al dezastrului de la Cernobîl: ”Ca pompier, înțeleg că, dacă nu ar fi dus la capăt această faptă eroică și nu ar fi protejat lumea, ar fi existat un crater cu o lățime de 200 de kilometri și o zonă afectată pe o rază de 800 de kilometric”.

Stanislav Tolumnyi, lichidator al dezastrului de la Cernobîl: ”Sunt sigur că Ucraina are un viitor, pentru că toată lumea își amintește trecutul”.

Volodimir Roshcîn, fost lichidator: ”Uniforma pe care o purtam cât ne îndeplineam sarcinile de decontaminare trebuia schimbată în fiecare zi. Nu am riscat să fac alți copii. De ce? Din cauza radiațiilor la care am fost expus și a efectelor pe care le au asupra sănătății”.

Marta Andriichuk, Director muzeu Liov: ”Nu vom putea depăși niciodată consecințele acestui dezastru în timpul vieții noastre. Aceasta înseamnă că abia peste 24.000 de ani, zona de excludere va fi cu adevărat curate”.

Zonele din jurul centralei rămân şi acum prea periculoase pentru oameni, dar locul a fost revendicat de animale.

Acest teritoriu, care a fost profund transformat de om, a revenit, cum se spune, la niște setări din fabrică, adică a fost readus la starea sa de dinainte de intervenția agresivă a omului.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică a concluzionat că explozia de la Cernobîl a fost cauzată de erori grave de proiectare și de încălcarea procedurilor. 30 de angajați au murit imediat sau din cauza iradierii acute, însă organizația Greenpeace estimează că bilanțul total ar putea ajunge la 90.000 de victime.