De fiecare dată când vin la Kyiv, mă copleșește curajul ucrainenilor.
Aici, mamele își culcă seara copiii fără să știe dacă noaptea va fi liniștită. Medicii operează în timp ce afară sună alarma antiaeriană. Inginerii lucrează până în zori pentru ca în case să fie lumină. Profesorii își țin lecțiile în adăpost, pentru că învățătura nu se oprește. Iar militarii apără, zi și noapte, pământul pe care toți acești oameni își trăiesc viața.
Peste ei pot cădea, în orice noapte, bombele rusești. Și totuși, în fiecare dimineață, se trezesc și continuă — să muncească, să lupte, să-și crească copiii, să-și țină țara în viață.
Astăzi, de Ziua Statalității Ucrainei, am fost la Kyiv, alături de lideri europeni, ca să onorăm voința unui popor de a rămâne liber. Și ca să spun, simplu: mulțumim. Când Ucraina rezistă, Moldova este în siguranță. Pacea noastră se sprijină pe curajul lor.



