Este o situație fără precedent pentru cel mai longeviv lider în funcție din Uniunea Europeană. După patru mandate consecutive câștigate confortabil, Orbán intră în cursă slăbit de erodarea sprijinului intern, de acuzațiile persistente de corupție care vizează cercul său apropiat și de o izolare tot mai accentuată pe plan european. Campania sa s-a concentrat pe războiul din Ucraina, pe care îl invocă pentru a justifica poziționări divergente față de partenerii occidentali, inclusiv blocarea unor pachete de sprijin pentru Kiev, arată BBC.
În același timp, liderul de la Budapesta continuă să beneficieze de susținere externă puternică. Este considerat cel mai apropiat partener al lui Vladimir Putin în interiorul UE și a primit sprijinul explicit al fostului președinte american Donald Trump. Chiar și vicepreședintele american JD Vance a intervenit în campanie, într-o vizită la Budapesta, îndemnând alegătorii să îl susțină pe Orbán.
Pe plan intern, însă, semnalele sunt diferite. Liderul care domina scena politică printr-un amestec de carismă și control instituțional pare mai vulnerabil. Episodul din Győr, atunci când a fost huiduit, a fost perceput ca un semn al schimbării a atmosferei din politica maghiară. Pentru un politician descris în trecut drept capabil să controleze situația, reacția publicului a marcat o ruptură vizibilă.
Evoluția lui Viktor Orbán pe scena politică din Ungaria
Pentru a înțelege momentul actual, trebuie urmărit parcursul politic al lui Viktor Orbán, unul dintre cele mai spectaculoase din Europa postcomunistă.
Născut în 1963, într-o familie din mediul rural, Orbán nu a avut un început care să anunțe ascensiunea sa ulterioară. Tatăl său era inginer agronom și membru al Partidului Comunist, iar copilăria sa a fost marcată de condiții modeste și de episoade de violență în familie, pe care le-a relatat ulterior în interviuri.
A intrat în viața publică la finalul anilor ’80, în contextul prăbușirii sistemului sovietic. Ca student la drept la Budapesta, a devenit unul dintre fondatorii mișcării Fidesz. Momentul care l-a propulsat în prim-plan a fost discursul din 1989, rostit în Piața Eroilor, la reînhumarea lui Imre Nagy, simbol al revoltei din 1956. În fața a sute de mii de oameni, Orbán a cerut retragerea trupelor sovietice și organizarea de alegeri libere.
În primii ani, Fidesz s-a poziționat ca un partid liberal, afiliat la Internaționala Liberală. Orbán însuși a beneficiat de o bursă la Oxford, finanțată de George Soros. Relația dintre cei doi avea să se transforme radical în deceniile următoare.
De la cel mai tânăr la cel mai longeviv premier din Europa
Schimbarea de direcție a venit în a doua jumătate a anilor ’90, când Orbán a reorientat partidul către o linie național-conservatoare. Strategia a fost una pragmatică: ocuparea spațiului lăsat liber de dreapta tradițională. În 1998, la doar 35 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din Europa.
După înfrângerile electorale din 2002 și 2006, Orbán și-a recalibrat discursul și strategia politică. Revenirea la putere în 2010, pe fondul crizei economice globale, a marcat începutul unei transformări profunde a statului ungar.
De atunci, Fidesz a câștigat patru alegeri consecutive cu majorități de două treimi, permițând modificări extinse ale constituției, ale legislației electorale și ale arhitecturii instituționale. Peste 40 de legi „cardinale” au redefinit funcționarea statului, economiei și sistemului media.
Modelul construit de Orbán a fost descris chiar de el drept „democrație iliberală”, în timp ce Parlamentul European l-a calificat drept un „regim hibrid de autocrație electorală”. Criticii susțin că, în acest interval, Ungaria a trecut de la o democrație liberală consolidată la un sistem cu derapaje semnificative privind statul de drept.
Controlul asupra mass-media a crescut treptat, culminând în 2018 cu transferul unei mari părți a presei pro-guvernamentale către o fundație apropiată Fidesz. În paralel, proiecte economice majore au fost atribuite unor persoane din cercul apropiat al premierului, inclusiv prieteni din copilărie și membri ai familiei.
Aceste evoluții au atras reacții dure din partea instituțiilor europene. Transparency International a plasat în repetate rânduri Ungaria pe primul loc în UE în clasamentele privind percepția corupției, iar Comisia Europeană a blocat miliarde de euro din fonduri, invocând probleme legate de statul de drept.
Relația cu Rusia și ciocnirile cu UE
Pe plan extern, Orbán s-a poziționat constant în opoziție față de consensul european în dosare-cheie. Relația sa cu Rusia și refuzul de a susține pe deplin Ucraina au amplificat tensiunile. Ministrul său de externe, Péter Szijjártó, a recunoscut inclusiv schimburi de informații cu omologul rus Sergei Lavrov, pe care le-a descris drept „diplomație de zi cu zi”.
În acest context, premierul polonez Donald Tusk a afirmat că Orbán „a părăsit Europa demult”, sugerând o ruptură politică profundă.
Retorica internă a liderului ungar s-a concentrat, de-a lungul anilor, pe identificarea unor adversari externi sau interni: de la migranți și George Soros, până la instituțiile europene. Criza migrației din 2015 a reprezentat un moment-cheie, când guvernul a construit un gard la granița cu Serbia și a adoptat legislație restrictivă, ulterior contestată la nivel european.
În prezent, războiul din Ucraina a devenit tema centrală a campaniei. Orbán îl acuză pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski că afectează interesele energetice ale Ungariei și susține că opoziția ar direcționa resursele țării către Kiev.
După aproape două decenii de dominație politică, Viktor Orbán intră într-o competiție electorală în care avantajele din campaniile anterioare nu mai garantează rezultatul. Susținut de aliați internaționali puternici, dar contestat în interior și izolat în Europa, liderul ungar se confruntă cu o posibilă schimbare de epocă politică.
