De asemenea, șefa statului moldovean va vizita și Cernobîl, locul unde acum 40 de ani a avut loc catastrofa nucleară.
„În această dimineaţă, când comemorăm 40 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, merg la Kiev pentru discuţii cu Preşedintele Volodimir Zelenski, şi la Cernobîl — pentru a aduce un omagiu celor care şi-au dat sănătatea sau chiar viaţa pentru a proteja Europa de o tragedie şi mai mare. Accidentul nuclear de la Cernobîl ne-a arătat că dezastrele nu cunosc frontiere — dar a relevat şi puterea solidarităţii internaţionale. Arcul ridicat deasupra reactorului contaminat este o dovadă că ţările pot face lucruri extraordinare atunci când acţionează împreună. Avem nevoie de aceeaşi unitate şi hotărâre astăzi — pentru a proteja pacea în Europa. Locul Republicii Moldova este alături de cei care aleg să construiască, nu să distrugă”, a scris Maia Sandu pe rețelele sociale.
40 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl
S-au scurs patru decenii de la cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii. O explozie puternică a distrus, pe 26 aprilie 1986, clădirea reactorului 4 de la Cernobîl.
Cantități uriașe de radiații au ajuns în atmosferă, afectând Ucraina, Belarus, Rusia și mai multe țări europene.
Zeci de oameni au murit imediat după accident. Alte mii s-au stins ulterior, din cauza iradierii. Și o zonă uriașă din jurul centralei a fost evacuată permanent, din cauza contaminării radioactive.
26 aprilie 1986. O explozie și un incendiu au izbucnit la centrala nucleară de la Cernobîl, în timpul unor teste la putere redusă. Deflagrația a distrus clădirea reactorului cu numărul 4 și substanțele radioactive s-au răspândit în atmosferă, timp de mai multe zile.
600.000 de pompieri, militari, tehnicieni, medici și lucrători civili – cunoscuți sub numele de „lichidatori” – au intervenit pentru a stinge incendiul și pentru a curăța zona contaminată.
Mykola Ciudak, lichidator al dezastrului de la Cernobîl: „Sunt infinit recunoscător pentru eroismul camarazilor mei, al tinerilor care și-au dat viața pentru ca noi să trăim astăzi. Ca pompier, înțeleg că, dacă nu ar fi dus la capăt această faptă eroică și nu ar fi protejat lumea, ar fi existat un crater cu o lățime de 200 de kilometri și o zonă afectată pe o rază de 800 de kilometri, nu de 30 de kilometri, cât este acum”.
Mykola a fost implicat în acțiunile de decontaminare a solului și apoi a clădirilor. S-a reîntors la Cernobîl, alături de foști camarazi, pentru prima dată de la dezastru.
„Nu vom putea depăși niciodată consecințele acestui dezastru în timpul vieții noastre”
Stanislav Tolumnyi, lichidator al dezastrului de la Cernobîl: „Sunt foarte mulțumit că oamenii își amintesc tot ce s-a întâmplat. Există o vorbă: „Cine nu-și amintește trecutul nu are viitor”. Sunt sigur că Ucraina are un viitor, pentru că toată lumea își amintește trecutul”.
Volodimir a condus o unitate de geniști care a intervenit la Cernobîl. Detectoarele de radiații, măștile de gaze și uniformele expuse acum la muzeu îi amintesc de acele zile dure.
Volodimir Roshcîn, fost lichidator: „Uniforma pe care o purtam cât ne îndeplineam sarcinile de decontaminare trebuia schimbată în fiecare zi. Nu am riscat să fac alți copii. De ce? Din cauza radiațiilor la care am fost expus și a efectelor pe care le are asupra sănătății”.
O suprafață de peste 4.700 de kilometri pătrați din jurul centralei – unde se afla o localitate cu o populație de 50.000 de oameni – a fost abandonată, din cauza contaminării radioactive.
Marta Andriichuk, Director of the State Emergency Service Museum in Lviv: „Nu vom putea depăși niciodată consecințele acestui dezastru în timpul vieții noastre, deoarece timpii de înjumătățire ai radionuclizilor variază: 30, 100, 1.000 și 24.000 de ani. Aceasta înseamnă că abia peste 24.000 de ani, zona de excludere va fi cu adevărat curată din punct de vedere ecologic și potrivită pentru a fi locuită din nou”.
”Pentru un specialist în protecția naturii, acesta este un mic miracol”
Regiunile din jurul centralei rămân prea periculoase pentru oameni. Locul a fost revendicat de animale sălbatice precum lupi și urși. A fost introdusă și o rasă de cai sălbatici, originară din Mongolia.
Denys Vișnevski, șef de departament în cadrul Rezervației Biosferei Radioecologice Cernobîl: „Pentru un specialist în domeniul protecției naturii, acesta este un mic miracol. Acest teritoriu, care a fost profund transformat de om, a revenit, cum se spune, la niște setări din fabrică, adică a fost readus la starea sa de dinainte de intervenția agresivă a omului”.
Agenția Internațională pentru Energie Atomică a stabilit că principalele cauze ale exploziei de la Cernobîl au fost deficiențele grave în proiectarea reactorului, ale sistemului de oprire și încălcarea procedurilor, agravate de lipsa unei „culturi a siguranței”.
Treizeci de angajați ai centralei au murit în deflagrație sau din cauza sindromului acut de iradiere. Organizația de mediu Greenpeace afirmă că bilanțul final ar putea ajunge la 90.000 de decese. Aceeași organizație a emis, recent, o alertă legată de riscurile atacurilor rusești cu drone, asupra noii structurii de protecție a reactorului 4.
