Dar războiul dintre SUA şi Israel cu Iranul, la mii de kilometri distanţă de Europa, este cel care aproape a destrămat blocul vechi de 76 de ani şi ameninţă să-l lase în cea mai slabă stare de la înfiinţare, mai scrie sursa citată.
Trump, furios că ţările europene au refuzat să-şi trimită forţele navale pentru a deschide Strâmtoarea Ormuz traficului maritim global după începerea războiului aerian pe 28 februarie, a declarat că ia în considerare retragerea din alianţă. „Nu aţi face la fel dacă aţi fi în locul meu?”, a întrebat Trump într-un interviu acordat miercuri agenţiei Reuters.
Apoi, într-un discurs susţinut miercuri seara, Trump a criticat aliaţii SUA, dar nu a mers până la a condamna NATO, aşa cum mulţi experţi credeau că o va face.
Însă, combinate cu alte remarci acide îndreptate împotriva europenilor în ultimele săptămâni, comentariile lui Trump au provocat o îngrijorare fără precedent că SUA nu vor veni în ajutorul aliaţilor europeni în cazul în care aceştia ar fi atacaţi, indiferent dacă Washingtonul se retrage oficial sau nu.
Rezultatul, spun analiştii şi diplomaţii, este că alianţa creată în timpul Războiului Rece, care a servit mult timp drept fundamentul securităţii europene, se destramă, iar acordul de apărare reciprocă care stă la baza sa nu mai este considerat un dat.
Cea mai gravă situaţie în care s-a aflat NATO de la înfiinţare
„Aceasta este cea mai gravă situaţie în care s-a aflat (NATO) de la înfiinţare”, a declarat Max Bergmann, un fost oficial al Departamentului de Stat care conduce acum Programul pentru Europa, Rusia şi Eurasia la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington. „Este cu adevărat greu să ne imaginăm ceva care să se apropie măcar de această situaţie”, adaugă el.
Această realitate începe să se impună în rândul europenilor, care au mizat pe NATO ca fiind un bastion împotriva unei Rusii din ce în ce mai asertive.
Încă în februarie, secretarul general al NATO, Mark Rutte, respinsese ideea ca Europa să se apere fără SUA, calificând-o drept „o idee prostească”. Acum, mulţi oficiali şi diplomaţi o consideră o aşteptare implicită.
„NATO rămâne necesară, dar trebuie să fim capabili să ne gândim la NATO fără americani”, a declarat generalul Francois Lecointre, care a ocupat funcţia de şef al forţelor armate franceze între 2017 şi 2021. „Dacă ar trebui să se mai numească NATO – Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord – este o întrebare validă”, a adăugat el.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat: „Preşedintele Trump şi-a exprimat clar dezamăgirea faţă de NATO şi alţi aliaţi şi, aşa cum a subliniat preşedintele, «Statele Unite îşi vor aminti».”
Un reprezentant al NATO nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii.
De data aceasta este altfel
NATO a mai fost contestată şi înainte, nu în ultimul rând în timpul primului mandat al lui Trump, între 2017 şi 2021, când acesta a luat în considerare şi retragerea din alianţă.
Dar, în timp ce mulţi oficiali europeni credeau până de curând că Trump ar putea fi ţinut la bord cu fast şi linguşeli, puţini mai susţin această convingere acum, potrivit discuţiilor cu zeci de foşti şi actuali oficiali americani şi europeni.
Trump şi oficialii săi şi-au exprimat frustrarea faţă de ceea ce consideră a fi refuzul NATO de a ajuta Statele Unite într-un moment de nevoie, inclusiv prin faptul că nu a oferit asistenţă directă în strâmtoarea Ormuz şi prin restricţionarea utilizării de către SUA a unor aerodromuri şi a spaţiului aerian. Oficialii americani au declarat că NATO nu poate fi o „stradă cu sens unic”.
Oficialii europeni ripostează că nu au primit solicitări din partea SUA pentru resurse specifice destinate unei misiuni de deschidere a strâmtorii şi se plâng că Washingtonul a fost inconsecvent în privinţa momentului în care o astfel de misiune ar urma să se desfăşoare: în timpul războiului sau după acesta.
„Este o situaţie teribilă în care se află NATO”, a declarat Jamie Shea, fost oficial de rang înalt al NATO, care este acum cercetător principal la grupul de reflecţie Friends of Europe. „Este o lovitură pentru aliaţi care, de când Trump s-a întors la Casa Albă, s-au străduit să demonstreze că sunt dispuşi şi capabili să-şi asume mai multă responsabilitate (pentru propria apărare)”, arată Jamie Shea.
O alianţă tot mai zdruncinată
Ultimele comentarii ale lui Trump vin în urma altor semne ale unei alianţe din ce în ce mai instabile. Printre acestea se numără ameninţările sale intensificate din ianuarie de a prelua controlul asupra Groenlandei, teritoriu danez, şi mişcările recente ale SUA pe care europenii le consideră deosebit de binevoitoare faţă de Rusia, pe care NATO o defineşte ca fiind principala sa ameninţare la adresa securităţii.
Administraţia a rămas practic tăcută în faţa informaţiilor conform cărora Moscova a furnizat Iranului date de ţintire pentru a ataca activele americane din Orientul Mijlociu. În plus, Trump a ridicat sancţiunile asupra petrolului rusesc într-o încercare de a calma preţurile globale la energie care au crescut vertiginos în timpul războiului.
La o reuniune a miniştrilor de externe din G7, desfăşurată săptămâna trecută în apropiere de Paris, secretarul de stat american Marco Rubio şi Kaja Kallas, şefa politicii externe a Uniunii Europene, au avut un schimb de replici tensionat, potrivit a cinci persoane familiarizate cu problema, subliniind relaţia transatlantică din ce în ce mai tensionată. Kallas a întrebat când se va epuiza răbdarea SUA faţă de preşedintele rus Vladimir Putin în ceea ce priveşte negocierile de pace privind Ucraina, determinându-l pe Rubio să răspundă cu iritare că SUA încearcă să pună capăt războiului, oferind în acelaşi timp sprijin Ucrainei, dar că UE este binevenită să medieze dacă doreşte acest lucru.
Din punct de vedere legal, Trump ar putea să nu aibă autoritatea de a se retrage din NATO. Conform unei legi adoptate în 2023, un preşedinte al SUA nu poate părăsi alianţa fără consimţământul a două treimi din Senatul SUA, un prag aproape imposibil de atins.
Dar analiştii spun că, în calitate de comandant suprem, Trump poate decide dacă armata SUA va apăra membrii NATO. Refuzul de a face acest lucru ar putea pune în pericol alianţa fără o retragere formală.
Va reuşi Rutte să-l convingă din nou pe Trump?
Desigur, nu toată lumea vede criza actuală ca fiind una existenţială. Un diplomat francez a descris retorica preşedintelui ca fiind o criză de nervi trecătoare. Trump şi-a schimbat poziţia faţă de NATO şi înainte.
În 2024, el a declarat în campania electorală că îl va încuraja pe Putin să atace statele membre NATO care nu îşi plătesc partea echitabilă din cheltuielile de apărare. La ultimul summit anual al NATO, în iunie 2025, alianţa se afla în graţiile sale, Trump ţinând un discurs în care îi lăuda efuziv pe liderii europeni ca fiind oameni care „îşi iubesc ţările”.
Săptămâna viitoare, Mark Rutte, secretarul general al NATO, care are o relaţie strânsă cu Trump, urmează să viziteze Washingtonul în încercarea de a schimba din nou opinia lui Trump.
Analiştii spun că ţările europene au motive întemeiate să menţină angajamentul SUA în NATO, în ciuda îndoielilor cu privire la faptul că Trump ar veni în apărarea lor. Printre alte motive, armata SUA oferă o serie de capacităţi pe care NATO nu le poate înlocui uşor, cum ar fi informaţiile obţinute prin satelit.
Chiar dacă Trump şi europenii găsesc o cale de a rămâne împreună în NATO, spun diplomaţii, analiştii şi oficialii, alianţa transatlantică care a fost esenţială pentru ordinea globală după cel de-al Doilea Război Mondial s-ar putea să nu mai fie niciodată la fel.
„Cred că închidem un capitol de 80 de ani de colaborare”, a declarat Julianne Smith, ambasadoarea SUA la NATO în timpul mandatului preşedintelui democrat Joe Biden. „Nu cred că asta înseamnă sfârşitul relaţiei transatlantice, dar suntem în pragul unui moment care va avea un aspect şi o atmosferă diferite”, a subliniat ea.
