Cauza decesului încă nu este cunoscută. CBS News, partenerul american al BBC, a confirmat decesul acestuia.
Mueller a condus anterior Biroul Federal de Investigaţii (FBI) între anii 2001 şi 2013, preluând funcţia cu doar câteva zile înainte de atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.
I se atribuie meritul de a fi transformat FBI-ul într-o agenţie modernă de combatere a terorismului.
Ancheta condusă de procurorul special Mueller a analizat minuţios campania electorală a lui Trump din 2016, atrăgând critici dure din partea preşedintelui.
Sâmbătă, preşedintele american a scris pe Truth Social: „Mă bucur că a murit. Nu mai poate face rău oamenilor nevinovaţi!”
Mueller era un absolvent al Universităţii Princeton, provenind dintr-o familie de aristocraţi, şi veteran al războiului din Vietnam, care a renunţat la un post lucrativ în mijlocul carierei sale pentru a rămâne în serviciul public, iar stilul său conservator şi sobru l-a transformat într-un element anacronic într-o epocă dominată de reţelele sociale.
Un al doilea mandat în calitate de anchetator al unui preşedinte în exerciţiu
Al doilea director cu cea mai lungă vechime din istoria FBI, depăşit doar de J. Edgar Hoover, Mueller a ocupat această funcţie până în 2013, după ce a acceptat cererea preşedintelui democrat Barack Obama de a rămâne în funcţie chiar şi după expirarea mandatului său de 10 ani.
După câţiva ani în sectorul privat, Mueller a fost solicitat de către procurorul general adjunct Rod Rosenstein să se întoarcă în serviciul public în calitate de consilier special în cadrul anchetei privind legăturile dintre Trump şi Rusia.
Înfăţişarea severă şi comportamentul taciturn al lui Mueller s-au potrivit cu seriozitatea misiunii, echipa sa petrecând aproape doi ani desfăşurând în tăcere una dintre cele mai importante, dar şi controversate, anchete din istoria Departamentului Justiţiei. El nu a ţinut conferinţe de presă şi nu a făcut apariţii publice în timpul anchetei, rămânând tăcut în ciuda atacurilor din partea lui Trump şi a susţinătorilor săi şi creând o aură de mister în jurul muncii sale.
În total, Mueller a formulat acuzaţii penale împotriva a şase dintre asociaţii preşedintelui, inclusiv şeful campaniei sale şi primul consilier pentru securitate naţională.
Raportul său de 448 de pagini, publicat în aprilie 2019, a identificat contacte substanţiale între campania lui Trump şi Rusia, dar nu a invocat o conspiraţie criminală. Mueller a prezentat detalii compromiţătoare despre eforturile lui Trump de a prelua controlul asupra anchetei şi chiar de a o opri, deşi a refuzat să decidă dacă Trump a încălcat legea, în parte din cauza politicii departamentului care interzice punerea sub acuzare a unui preşedinte în exerciţiu.
Dar, într-un limbaj probabil cel mai memorabil al raportului, Mueller a remarcat în mod clar: „Dacă, după o anchetă aprofundată a faptelor, am fi avut încrederea că preşedintele nu a comis în mod clar obstrucţionarea justiţiei, am fi afirmat acest lucru. Pe baza faptelor şi a standardelor legale aplicabile, nu putem ajunge la această concluzie.”
Concluzia neclară nu a dat lovitura decisivă administraţiei pe care o sperau unii oponenţi ai lui Trump şi nici nu a declanşat o presiune susţinută din partea democraţilor din Camera Reprezentanţilor pentru a-l pune sub acuzare pe preşedinte – deşi acesta a fost ulterior judecat şi achitat în legătură cu acuzaţii separate legate de Ucraina.
Rezultatul a lăsat, de asemenea, loc pentru ca procurorul general William Barr să-şi exprime propriile opinii. El şi echipa sa au ajuns la propria concluzie că Trump nu a obstrucţionat justiţia, iar el şi Mueller s-au certat în privat pe marginea unei scrisori de sinteză de patru pagini din partea lui Barr, despre care Mueller considera că nu surprindea în mod adecvat concluzia compromiţătoare a raportului său.
Mueller i-a dezamăgit pe democraţi în timpul unei audieri foarte aşteptate în Congres cu privire la raportul său, când a oferit răspunsuri laconice, de un singur cuvânt, şi a părut nesigur în mărturia sa. Adesea, părea să ezite în privinţa detaliilor anchetei sale. Nu a fost deloc prestaţia impunătoare pe care mulţi o aşteptau de la Mueller, care se bucura de o reputaţie de neegalat la Washington.
În lunile următoare, Barr şi-a exprimat clar dezacordul faţă de fundamentele anchetei privind Rusia, demarând demersurile pentru respingerea acuzaţiei de declaraţii false pe care Mueller o adusese împotriva fostului consilier pentru securitate naţională Michael Flynn, chiar dacă ancheta respectivă s-a încheiat cu o recunoaştere a vinovăţiei.
Mandatul lui Mueller în calitate de consilier special a reprezentat punctul culminant al unei cariere petrecute în cadrul guvernului.
