Bazându-se pe peste 100 de interviuri cu oficiali de rang înalt din serviciile de informații și experți din mai multe țări, The Guardian reconstituie cum Statele Unite și Marea Britanie au descoperit din timp planurile lui Vladimir Putin de a invada Ucraina și explică de ce avertismentele au fost întâmpinate cu scepticism în mare parte din Europa, inclusiv la Kiev, unde președintele Volodimir Zelenski le-a considerat inițial improbabile.
Primele semnale
Potrivit articolului, încă din 2020 și începutul lui 2021, analiștii americani și britanici au observat mișcări militare neobișnuite în apropierea granițelor Ucrainei. Imagini satelitare, interceptări și informații din surse umane indicau nu doar exerciții militare, ci pregătiri logistice specifice unei invazii de amploare.
Pe măsură ce datele s-au acumulat, concluzia a devenit tot mai clară: planul Kremlinului nu viza doar consolidarea pozițiilor separatiste din Donbas, ci o ofensivă amplă, cu obiectivul de a cuceri Kievul și de a forța o schimbare de regim.
Avertismentele către aliați și Moscova
În lunile premergătoare invaziei, Washingtonul și Londra au împărtășit informații sensibile cu aliații NATO, într-un efort rar de transparență strategică. Administrația americană a ales chiar să desecretizeze o parte din date pentru a contracara eventuale operațiuni de dezinformare ale Rusiei.
Directorul CIA, William Burns, ar fi transmis direct Moscovei avertismente privind consecințele economice și politice ale unei invazii. Mesajul către Kremlin a fost clar: Occidentul cunoaște planurile și este pregătit să reacționeze. Răspunsul, însă, a fost unul de respingere.
De ce nu au fost crezute avertizările
În multe capitale europene, reacția inițială a fost marcată de scepticism. Experiența informațiilor eronate dinaintea războiului din Irak, în 2003, a alimentat reticența față de scenarii considerate extreme. Unii oficiali au suspectat că Washingtonul ar putea exagera amenințarea.
La Kiev, conducerea politică a fost, de asemenea, precaută. Existau temeri că o mobilizare publică masivă sau declarații alarmiste ar putea declanșa panică, retrageri de capital și destabilizare economică. Astfel, pregătirile au fost făcute cu discreție, iar tonul public a rămas moderat până în ultimele zile înaintea invaziei.
Ce au subestimat serviciile occidentale
Deși CIA și MI6 au anticipat corect declanșarea războiului, articolul subliniază că nici ele nu au prevăzut pe deplin evoluția conflictului. Moscova ar fi mizat pe o prăbușire rapidă a rezistenței ucrainene, estimare care s-a dovedit eronată. În același timp, amploarea și determinarea rezistenței ucrainene au surprins numeroși analiști occidentali.
Lecțiile unui eșec colectiv de percepție
Investigația conturează o concluzie dură: chiar și atunci când informațiile sunt solide, ele pot fi ignorate dacă par să contrazică logica politică dominantă sau calculele raționale atribuite unui lider. Unul dintre riscurile majore în analiza de intelligence rămâne tendința de a exclude scenariile considerate „iraționale”.
Războiul din Ucraina a demonstrat că avertismentele pot exista, pot fi documentate și comunicate, dar totuși să nu fie pe deplin crezute. Iar atunci când ipoteza improbabilă devine realitate, costul ezitării se măsoară în vieți pierdute și în destabilizarea ordinii internaționale.
La patru ani de la invazie, povestea acestui „război prevestit” rămâne un studiu de caz esențial despre limitele informațiilor, riscurile autosuficienței politice și fragilitatea securității europene, mai scrie sursa citată.
