Secretarul de stat Marco Rubio conduce o delegaţie numeroasă a SUA la Conferinţa de Securitate de la München (MSC), unde liderii europeni, din ce în ce mai nervoşi, speră la cel puţin o scurtă pauză de la politicile şi ameninţările adesea inconsistente ale preşedintelui Donald Trump, care au tulburat relaţiile transatlantice şi ordinea internaţională de după al Doilea Război Mondial, scrie The Associated Press.
La un an după ce vicepreşedintele JD Vance a şocat demnitarii adunaţi în acelaşi loc cu un atac verbal la adresa multora dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii din Europa, acuzându-i că pun în pericol civilizaţia occidentală cu programe interne de stânga şi că nu îşi asumă responsabilitatea pentru propria apărare, Marco Rubio intenţionează să adopte o abordare mai puţin controversată, dar similară din punct de vedere filosofic, când se va adresa, sâmbătă, adunării anuale a liderilor mondiali şi a experţilor de securitate naţională, spun oficialii americani.
Pe scurt, Europa a ajuns la concluzia dureroasă că trebuie să fie mai fermă şi mai independentă din punct de vedere militar faţă de o administraţie autoritară a SUA care nu mai împărtăşeşte angajamentul faţă de normele şi valorile democratice liberale, afirmă raportul elaborat de Conferinţa de Securitate de la München.
Anunţul oficial al Departamentului de Stat despre deplasarea lui Rubio nu a oferit detalii despre oprirea sa de două zile la München, după care va vizita Slovacia şi Ungaria, ţările din UE cu liderii cei mai apropiaţi de Donald Trump, dar şi de Vladimir Putin. Însă oficialii care au vorbit sub condiţia anonimatului au spus că şeful diplomaţiei americane intenţionează să se concentreze pe domeniile de cooperare în ceea ce priveşte preocupările globale şi regionale comune, inclusiv în Orientul Mijlociu şi Ucraina, precum şi în China, o putere economică care încearcă să profite de incertitudinea din relaţiile dintre SUA şi Europa.
Dacă acesta va fi cazul, mulţi dintre cei prezenţi în audienţă ar putea fi uşuraţi după ce au fost loviţi mai întâi de mustrările dure ale lui Vance de anul trecut şi apoi de o serie de declaraţii şi măsuri ale lui Trump în lunile următoare, care au vizat practic toate ţările din Europa, Canada şi aliaţii de lungă durată din Indo-Pacific.
Comentariile recente ale lui Trump despre preluarea controlului asupra Groenlandei de la Danemarca, membru NATO, şi insultele adresate diverşilor lideri au fost deosebit de deranjante, determinând mulţi europeni să pună la îndoială valoarea SUA ca aliat şi partener. Acest lucru îi lasă lui Rubio o sarcină grea dacă doreşte să calmeze apele, notează AP.
Mesajul lui Rubio
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, înaintea Conferinţei de Securitate de la Munchen, unde va avea o intervenţie sâmbătă, că, în opinia sa, europenii vor să ştie încotro ne îndreptăm, unde ne-am dori să ajungem, ”unde ne-am dori să ajungem împreună cu ei”. ”Trăim într-o nouă eră geopolitică, iar acest lucru va necesita din partea tuturor o reevaluare a ceea ce înseamnă această nouă realitate şi care va fi rolul nostru”, a explicat el.
Întrebat ce crede că speră europenii să audă şi dacă ceea ce speră este ”ceva mai conciliant decât anul trecut, Rubio a replicat: ”Cred că vor – sincer – să ştie încotro ne îndreptăm, unde ne-am dori să ajungem, unde ne-am dori să ajungem împreună cu ei. Aceasta este speranţa noastră. Este o conferinţă importantă, este a treia oară când particip, de două ori în calitate de secretar de stat. (…) Lumea se schimbă foarte rapid chiar sub ochii noştri. Vechea lume a dispărut – sincer, lumea în care am crescut – şi trăim într-o nouă eră geopolitică, iar acest lucru va necesita din partea tuturor o reevaluare a ceea ce înseamnă această nouă realitate şi care va fi rolul nostru”.
El a subliniat că a avut multe astfel de discuţii în privat cu mulţi dintre aliaţii Statelor Unite, iar aceste conversaţii trebuie să continue.
”Şi cred că sâmbătă, sperăm, întâlnirile pe care le vom avea acolo ne vor ajuta să avansăm în această direcţie”, a subliniat Marco Rubio.
Secretarul de stat american a declarat că Europa este importantă pentru SUA.
”Suntem foarte strâns legaţi de Europa. Cred că cei mai mulţi oameni din această ţară îşi pot urmări atât rădăcinile culturale, cât şi pe cele personale până în Europa, aşa că suntem profund legaţi de Europa şi de viitorul nostru. Aşa că trebuie pur şi simplu să discutăm despre cum arată acest viitor”, a conchis Marco Rubio.
„Un moment șocant”
Discursul lui Vance de anul trecut a fost „cu adevărat un moment şocant”, a declarat Claudia Major, vicepreşedinte senior al German Marshall Fund din Berlin. „A fost perceput ca prima declaraţie foarte clară a ceea ce reprezintă noua administraţie Trump”, şi anume că „europenii nu mai sunt parteneri”.
„Există o mare îndoială dacă baza (de încredere) mai există şi dacă mai împărtăşim aceeaşi viziune asupra relaţiei transatlantice”, a spus ea. „Cu cât această distanţare durează mai mult, cu atât va fi mai dificil să regăsim o relaţie solidă”, avertizează experta.
Preşedintele Conferinţei de securitate de la München, Wolfgang Ischinger, a exprimat o opinie similară. „Relaţiile transatlantice se află în prezent într-o criză semnificativă de încredere şi credibilitate”, a declarat el săptămâna aceasta. Dar şi-a exprimat totodată speranţa că Rubio şi zecile de congresmeni americani care sunt aşteptaţi să participe la reuniune vor oferi un prognostic mai puţin sumbru şi sever pentru viitor.
Atitudinea față de Trump
Cancelarul german Friedrich Merz, cu care Rubio se va întâlni vineri, a încercat să adopte o poziţie moderată pentru a face faţă imprevizibilităţii şi insistenţei lui Trump asupra relaţiilor tranzacţionale.
El a spus că şi Europa trebuie să „înveţe limbajul politicii puterii” pentru a se afirma, de exemplu asumându-şi o mai mare responsabilitate pentru securitatea sa, străduindu-se să obţină o mai mare „independenţă tehnologică” şi stimulând creşterea economică. Dar, a subliniat el, „ca democraţii, suntem parteneri şi aliaţi, nu subordonaţi” ai SUA.
Unii, precum preşedintele francez Emmanuel Macron şi prim-ministrul canadian Mark Carney, par să fi renunţat aproape complet la Trump şi la Statele Unite. Atât Canada, cât şi Franţa au deschis consulate în capitala Groenlandei, Nuuk, săptămâna trecută, într-un gest de sprijin atât pentru Groenlanda, cât şi pentru Danemarca.
Macron a avertizat săptămâna aceasta că tensiunile dintre Europa şi SUA s-ar putea intensifica după recentul „moment Groenlanda”. El a descris administraţia Trump ca fiind „deschis anti-europeană” şi căutând „dezmembrarea” Uniunii Europene.
„Când există un act clar de agresiune, cred că ceea ce ar trebui să facem nu este să ne plecăm capul sau să încercăm să ajungem la o înţelegere”, a declarat el într-un interviu acordat mai multor ziare europene. „Cred că am încercat această strategie timp de luni de zile. Nu funcţionează”, a constatat preşedintele francez.
Macron a remarcat o „dublă criză: avem tsunamiul chinezesc pe frontul comercial şi avem instabilitate de la minut la minut pe partea americană”, a subliniat el.
Carney – care a fost aplaudat de mulţi pentru că s-a opus lui Trump într-un discurs ţinut luna trecută la reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos, Elveţia – nu şi-a ascuns frustrarea şi nerăbdarea faţă de preşedintele republican. Carney a devenit liderul unei mişcări care încurajează ţările să găsească modalităţi de a se uni şi de a contracara SUA. El a promis să încheie acorduri comerciale cu alte ţări decât SUA, inclusiv China, pentru a servi drept ancore ale stabilităţii comerciale. Acordul cu China a atras noi ameninţări din partea lui Trump.
Temerile Groenlandei și Ucrainei
Pentru mulţi europeni, intenţiile lui Trump cu privire la Groenlanda le exacerbează temerile legate de războiul Rusiei cu Ucraina şi le reamintesc de secole de politică a forţei în care diplomaţia era subordonată utilizării forţei militare.
„Groenlanda este pentru Trump ceea ce, în esenţă, Ucraina este pentru Putin, deşi, evident, fără războiul devastator din această etapă”, a declarat Fiona Hill, expertă în Rusia care a lucrat în Consiliul de Securitate Naţională al Casei Albe în timpul primului mandat al lui Trump.
Între timp, în timp ce Trump încearcă să medieze încetarea războiului dintre Rusia şi Ucraina şi să încheie un acord nuclear cu Iranul, europenii sunt din ce în ce mai neliniştiţi în legătură cu „Consiliul Păcii” al lui Trump, un grup de 27 de lideri mondiali care are ca sarcină principală gestionarea acordului de pace din Gaza, dar care, în cele din urmă, este conceput ca un instrument pentru rezolvarea altor conflicte majore.
Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Norvegia şi Suedia, printre altele, au refuzat să accepte sau nu au semnat încă acordul, care îşi va ţine prima sa reuniune pentru strângerea de fonduri pentru Gaza la Washington, pe 19 februarie.
Între timp, Conferinţa de Securitate de la München din 2026 are loc într-un moment de profundă incertitudine. Rareori în istoria recentă a conferinţei au existat atât de multe întrebări fundamentale pe masa discuţiilor în acelaşi timp: despre securitatea Europei, rezilienţa parteneriatului transatlantic şi capacitatea comunităţii internaţionale de a gestiona o lume din ce în ce mai complexă şi mai contestată, spune preşedintele MSC; Wolfgang Ischinger în preambulul raportului redactat înaintea conferinţei, un raport care a surprins prin francheţe şi lipsa de menajamente în special la adresa SUA.
Pe scurt, Europa a ajuns la concluzia dureroasă că trebuie să fie mai fermă şi mai independentă din punct de vedere militar faţă de o administraţie autoritară a SUA care nu mai împărtăşeşte angajamentul faţă de normele şi valorile democratice liberale, afirmă raportul elaborat de Conferinţa de Securitate de la München.
„Atenţia extraordinară pe care München o atrage în acest an nu reflectă doar numeroasele conflicte şi crize care domină agenda globală. Este, de asemenea, rezultatul schimbării rolului Statelor Unite în sistemul internaţional. Timp de generaţii, aliaţii SUA nu numai că s-au putut baza pe puterea americană, ci şi pe o înţelegere larg împărtăşită a principiilor care stau la baza ordinii internaţionale. Astăzi, acest lucru pare mult mai puţin sigur, ridicând întrebări dificile cu privire la forma viitoare a cooperării transatlantice şi internaţionale”, spune Wolfgang Ischinger în preambulul raportului intitulat „Under Destruction” (În plină destrămare/destructurare – n.r.).
Aceste tensiuni au fost deja vizibile la Conferinţa de Securitate de la München de anul trecut, reaminteşte Ischinger. Discursul vicepreşedintelui american JD Vance, care a atras o atenţie considerabilă dincolo de München, a ilustrat cât de diferită este perspectiva actualei administraţii asupra unor chestiuni cheie faţă de consensul liberal-internaţionalist bipartizan care a ghidat mult timp marea strategie a SUA. Implicaţiile acestei schimbări pentru Europa, dar şi pentru lumea în general, sunt greu de exagerat.
„Având în vedere importanţa acestei recalibrări a politicii externe a SUA, am decis ca Raportul de securitate de la München din acest an să abordeze direct problema evidentă. Multe dintre celelalte provocări de pe agenda de lucru – de la arhitectura de securitate a Europei la principiile cheie ale dreptului internaţional, comerţ şi tehnologie – sunt strâns legate de viziunea în evoluţie a Statelor Unite asupra ordinii internaţionale”, precizează Ischinger.
„Indiferent de modul în care se poate evalua politica externă a actualei administraţii americane, un lucru este clar: aceasta schimbă deja lumea şi a declanşat o dinamică ale cărei consecinţe complete abia încep să se manifeste. Sperăm că acest raport va contribui la o dezbatere constructivă şi informată cu privire la aceste probleme, iar Conferinţa de Securitate de la München va putea contribui din nou la promovarea dialogului, a stabilităţii şi, în ultimă instanţă, a păcii într-o lume în rapidă schimbare”, transmite preşedintele MSC.
Ce spune raportul „Under Destruction”
Intitulat semnificativ „Under Distruction” (În curs de destrămare/destructurare), raportul MSC îl acuză pe Trump că are o dorinţă de distrugere şi că se aliază cu Vladimir Putin.
„Majoritatea Europei urmăreşte cu îngrijorare crescândă sau chiar cu groază declinul Statelor Unite către un „autoritarism competitiv”, întrebându-se cât de rezistentă este de fapt democraţia americană”, se arată în raportul de 100 de pagini, sintetizat de The Guardian.
Documentul sugerează că liderii europeni trebuie să se adapteze la tehnicile administraţiei Trump şi să fie mai îndrăzneţi în modul în care iau decizii şi comunică.
De altfel, sondajele comandate pentru raport arată că europenii sunt din ce în ce mai dispuşi să acţioneze fără leadershipul SUA şi spun că acesta nu mai este necesar.
Raportul are un subtitlu dedicat „demolatorilor”, în care arată că Donald Trump este doar cel mai proeminent reprezentant al unui fenomen mai amplu în politica contemporană. În întreaga lume, un număr tot mai mare de lideri au ajuns în prim-plan promiţând să distrugă instituţiile existente în loc să le reformeze. Javier Milei din Argentina a fluturat o drujbă ca accesoriu de campanie, Elon Musk s-a bucurat de perturbarea creată de „Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală” (DOGE), iar nenumăraţi politicieni au cerut în mod deschis distrugerea birocraţiilor, instanţelor sau acordurilor internaţionale. Toate acestea indică acelaşi impuls fundamental: convingerea că o schimbare semnificativă necesită demolarea, mai degrabă decât repararea, arată raportul
„Pentru a riposta eficient împotriva celor care doresc să distrugă, este nevoie de mult mai mult curaj politic şi gândire inovatoare. Actorii care apără regulile şi instituţiile internaţionale trebuie să fie la fel de îndrăzneţi ca actorii care caută să le distrugă”, se arată în raport.
Documentul atrage atenţia liderilor că „a te baza pe comunicate sterile, conferinţe previzibile şi diplomaţie prudentă” într-o lume în care adversarii au devenit mai nemiloşi şi mult mai inovatori este o reţetă pentru eşec.
În secţiunea dedicată Europei, raportul Conferinţei de Securitate de la München a avertizat, de asemenea, că bătrânul continent intră într-o „perioadă prelungită de confruntare, pe măsură ce războiul de agresiune pe scară largă al Rusiei şi campania hibridă în expansiune distrug rămăşiţele ordinii de securitate cooperativă de după Războiul Rece”.
„Retragerea treptată a Washingtonului din rolul său tradiţional de principal garant al securităţii Europei – reflectată în sprijinul oscilant acordat Ucrainei şi retorica ameninţătoare privind Groenlanda – accentuează sentimentul de insecuritate al Europei şi expune tranziţia sa neterminată de la consumator de securitate la furnizor de securitate”, arată documentul, potrivit News.ro.
Amenințarea rusă
Raportul include, de asemenea, o serie de avertismente severe cu privire la securitate, menţionând că „unele agenţii de informaţii estimează că Rusia ar putea să-şi reconstituie forţele pentru un „război regional” în zona Mării Baltice în termen de doi ani de la un potenţial armistiţiu în Ucraina şi pentru un război „local” împotriva unui singur vecin în termen de şase luni. Experţii au remarcat că „primele semne ale acestei extinderi a câmpului de luptă sunt deja vizibile”, cu „un număr tot mai mare de incidente suspectate a fi ruseşti, inclusiv sabotaj, vandalism, atacuri cibernetice şi incendii criminale”.
„Analiştii consideră în general că aceste operaţiuni sunt eforturi deliberate ale Moscovei de a testa apărarea Europei, de a semăna diviziune, de a intimida publicul şi de a slăbi sprijinul pentru Ucraina, deturnând atenţia către securitatea internă. Europa se confruntă acum cu provocarea de a descuraja în mod proactiv noi provocări, evitând în acelaşi timp o escaladare involuntară”, subliniază raportul.
Studiul avertizează, de asemenea, în mod clar că dependenţa Europei de securitatea SUA prezintă noi riscuri, întrucât administraţia Trump şi-a schimbat dramatic priorităţile şi s-a îndepărtat de Europa.
„Liderii europeni s-au abţinut mult timp de la critici deschise la adresa politicilor SUA. În schimb, au urmărit o strategie duală: s-au străduit să menţină angajamentul Washingtonului cu aproape orice preţ, pregătindu-se în acelaşi timp cu prudenţă pentru o mai mare autonomie.(…) Confruntările recente privind Groenlanda sugerează, la rândul lor, că strategia de acomodare a Europei ar putea ajunge la limitele sale”, menţionează raportul.
Prezentând recomandările sale pentru continent, raportul afirmă: „Având în vedere urgenţa acestor sarcini şi limitele procesului decizional bazat pe consens, progresul va depinde de coaliţii de conducere curajoase.Avantgardele mai mici, precum ţările din Weimar Plus (Franţa, Germania, Polonia şi Regatul Unit) sau Grupul European al Celor Cinci (primele plus Italia), vor fi esenţiale pentru a impulsiona consolidarea industrială în domeniul apărării, pentru a articula o viziune europeană coerentă pentru Ucraina şi pentru a pregăti UE pentru extindere. Aceste măsuri vor implica împărţirea costurilor şi a riscului politic. Însă ezitarea continuă ar lăsa Europa expusă într-o zonă gri între sfere de influenţă concurente, erodând în mod constant capacitatea sa de a-şi modela propriul destin”, avertizează documentul.
