Acest lucru pune UE şi NATO într-o situaţie dificilă. Groenlanda, un teritoriu al Danemarcei care se bucură de o largă autonomie, nu este propriu-zis membră a blocului, dar Danemarca este, iar insula arctică este acoperită de garanţiile NATO de apărare, prin intermediul calităţii de membru a Danemarcei.
Liderii europeni au apărat cu tărie suveranitatea, integritatea teritorială şi dreptul Groenlandei şi Danemarcei de a decide asupra chestiunilor care le privesc, dar nu există încă o strategie clară privind modul de descurajare a lui Trump – sau de reacţie în cazul în care acesta va face o mişcare, scrie The Guardian, care prezintă câteva opţiuni.
Diplomaţia şi securitatea arctică
Guvernele europene, în frunte cu ambasadorul Danemarcei în SUA, Jesper Møller Sørensen, şi trimisul Groenlandei, Jacob Isbosethsen, au început să facă presiuni asupra congresmenilor americani, în speranţa, recunoscută ca fiind slabă, că îl pot convinge pe preşedinte să renunţe la ambiţiile sale teritoriale asupra insulei.
Demersurile diplomatice vor viza, de asemenea, să răspundă preocupărilor SUA în materie de securitate – în primul rând subliniind că tratatul de apărare existent între SUA şi Danemarca din 1951, actualizat în 2004, permite deja o extindere masivă a prezenţei militare americane pe insulă, inclusiv noi baze.
Într-un mesaj adresat în mod direct republicanilor din afara cercului MAGA al lui Trump, ei vor sublinia, de asemenea, că, aşa cum a afirmat prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, un atac al SUA asupra Groenlandei, care ar însemna, de fapt, ca un membru să se întoarcă împotriva altuia, ar însemna „sfârşitul NATO”.
Mai concret, ambasadorii NATO ar fi convenit săptămâna trecută la Bruxelles că alianţa transatlantică ar trebui să ia măsuri pentru a creşte cheltuielile militare în Arctica, desfăşurând mai mult echipament şi organizând exerciţii mai numeroase şi mai ample pentru a contribui la calmarea preocupărilor SUA în materie de securitate.
Deşi afirmaţiile lui Trump că Groenlanda „este plină de nave chineze şi ruseşti, peste tot” sunt în mod evident exagerate, diplomaţii consideră că o acţiune concertată a Occidentului pentru a consolida securitatea externă a Groenlandei ar putea fi cea mai puţin dureroasă cale de ieşire din criză.
Oficialii UE au declarat că această operaţiune ar putea fi modelată după Baltic Sentry (Santinela Baltică), o operaţiune NATO lansată anul trecut pentru a securiza infrastructura din Marea Baltică, şi Eastern Sentry (Santinela Estului), care a extins conceptul pentru a proteja mai amplu flancul estic al Europei de drone şi alte ameninţări.
UE poate aplica sancţiuni economice
În teorie, UE – o piaţă de 450 de milioane de oameni – are o influenţă economică considerabilă asupra SUA şi ar putea ameninţa cu măsuri de retorsiune, de la închiderea bazelor militare americane din Europa până la interzicerea achiziţionării de obligaţiuni guvernamentale americane de către Europa.
Cea mai mediatizată sancţiune este instrumentul anti-coerciţie al UE sau „bazooka comercială”, care conferă Comisiei Europene puterea de a interzice accesul bunurilor şi serviciilor americane pe piaţa UE, de a aplica tarife, de a le retrage drepturile de proprietate intelectuală şi de a le bloca investiţiile.
Dar acest lucru ar necesita acordul guvernelor naţionale ale blocului, care – nefiind dispuse să provoace prejudicii economice blocului şi dornice să menţină SUA de partea lor în ceea ce priveşte Ucraina – par puţin dispuse să facă acest lucru, chiar şi în faţa ameninţării cu tarife comerciale din partea lui Trump.
Europa depinde de companiile tehnologice americane în toate domeniile, a remarcat Jean-Marie Guéhenno, fost înalt funcţionar al ONU: „Fie că este vorba de protecţia datelor, inteligenţa artificială sau actualizările de software, inclusiv pentru apărare, Europa rămâne la mila bunăvoinţei americane”, a arătat Guehennno.
Mai mult, pentru ca orice ameninţare cu sancţiuni economice să fie eficientă, Trump ar trebui să creadă că este reală – ceea ce, cel puţin până acum, este evident că nu este.
Investiţii în Groenlanda
Economia Groenlandei depinde în mare măsură de subvenţiile anuale din Danemarca, care au totalizat aproximativ 4 miliarde de coroane daneze (aproximativ 530 de milioane de euro) anul trecut, acoperind aproximativ jumătate din bugetul cheltuielilor publice al vastului teritoriu şi reprezentând aproximativ 20% din PIB-ul său.
Promisiunile lui Trump de a „investi miliarde” ar putea fi egalate de UE, într-un efort de a menţine insula – care, la un moment dat, în viitorul nu prea îndepărtat, ar putea vota în favoarea independenţei faţă de Danemarca – în afara sferei de influenţă economică a SUA.
Conform unui proiect de propunere al Comisiei Euroepene din septembrie, începând din 2028, UE ar putea dubla angajamentele sale faţă de Groenlanda pentru a se alinia la subvenţia anuală acordată de Danemarca, în timp ce insula ar putea solicita până la 44 de milioane de euro din fondurile UE destinate teritoriilor îndepărtate asociate UE.
Deşi Washingtonul ar putea oferi cu miliarde mai mult decât Bruxelles-ul, groenlandezii, odată ce şi-au câştigat independenţa, ar putea fi reticenţi să se expună corporaţiilor americane lacome şi să renunţe la sistemul lor de securitate socială de tip nordic.
Angajarea trupelor
Toate acestea ar necesita timp. În plus, nu este clar dacă ambiţiile lui Trump în Groenlanda ar fi satisfăcute de tratate sau de o securitate arctică sporită: „proprietatea” SUA asupra insulei este „necesară din punct de vedere psihologic pentru succes”, a declarat preşedintele SUA pentru The New York Times.
Într-un articol pentru influentul think tank Bruegel, Moreno Bertoldi şi Marco Buti au susţinut că guvernele UE ar trebui să „protejeze în mod proactiv Groenlanda de expansionismul SUA”, adăugând: „UE are o capacitate de desfăşurare rapidă şi aceasta ar trebui activată”.
În acord cu Copenhaga şi Nuuk, au spus ei, trupele europene ar trebui să fie desfăşurate pe insulă „ca un semnal al angajamentului Europei faţă de integritatea teritorială a Groenlandei”. Deşi acest lucru nu ar împiedica anexarea de către SUA, ar complica-o mult mai mult.
„Deşi nu ar fi nevoie de o confruntare armată, spectacolul capturării de către SUA a trupelor celor mai apropiaţi aliaţi ai săi ar ruina credibilitatea SUA, ar păta reputaţia sa internaţională şi ar influenţa puternic opinia publică şi Congresul SUA”, au susţinut ei.
Un purtător de cuvânt al guvernului german a declarat săptămâna trecută că Berlinul lucrează la un plan „care include descurajarea europeană” în cazul în care SUA ar încerca să cucerească Groenlanda, în timp ce ministrul francez de externe, Jean-Noël Barrot, a lansat anul trecut perspectiva desfăşurării unui contingent militar francez.
Experţii avertizează asupra consecinţelor militare
Capacitatea de desfăşurare rapidă a UE este un cadru pentru desfăşurarea rapidă a până la 5.000 de soldaţi din mai multe state membre diferite, sub comanda UE, pentru a răspunde la crize în afara blocului. Experţii şi unii politicieni consideră că acest lucru ar putea schimba calculele SUA.
„Nimeni nu crede că un război între SUA şi UE este de dorit sau ar putea fi câştigat”, a declarat Sergey Lagodinsky, europarlamentar german din partea Partidului Verde. „Dar o acţiune militară a SUA împotriva UE ar avea consecinţe devastatoare pentru cooperarea în domeniul apărării, pieţe şi încrederea globală în SUA”, a adăugat el. Acest lucru l-ar putea face pe Trump să se gândească de două ori.
