Teheranul încă se confruntă cu consecințele războiului de 12 zile declanșat de Israel în iunie 2025, în cadrul căruia Statele Unite au bombardat instalații nucleare din Iran. Presiunea economică, amplificată din septembrie, când Națiunile Unite au reimpus sancțiuni asupra țării din cauza programului său atomic, a dus la prăbușirea monedei iraniene, rialul, care se tranzacționează acum la aproximativ 1,4 milioane pentru 1 dolar.
Între timp, așa-numita „Axa Rezistenței” a Iranului – o coaliție de țări și grupuri militante susținute de Teheran – a fost decimată în anii de după începerea războiului dintre Israel și Hamas în 2023.
Amenințarea președintelui american Donald Trump, care a avertizat Iranul că, dacă Teheranul „ucide violent protestatarii pașnici”, SUA „vor veni în ajutorul lor”, a căpătat o nouă semnificație după ce trupele americane l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro, un aliat de lungă durată al Teheranului.
„Urmărim situația cu mare atenție”, a declarat Trump jurnaliștilor aflați la bordul avionului Air Force One duminică seara. „Dacă vor începe să ucidă oameni așa cum au făcut-o în trecut, cred că vor fi loviți foarte tare de Statele Unite”.
Iată ce trebuie să știm despre protestele și provocările cu care se confruntă guvernul Iranului.
Cât de răspândite sunt protestele din Iran
Demonstrațiile au ajuns în peste 220 de locații din 26 dintre cele 31 de provincii ale Iranului, a anunțat luni dimineață agenția de știri Human Rights Activists News Agency, cu sediul în SUA.
Numărul morților a ajuns la cel puțin 20, a adăugat agenția, cu peste 990 de arestări.
Grupul, care se bazează pe o rețea de activiști din Iran pentru raportările sale, a avut informații corecte în ceea ce privește incidentele din trecut, precizează Associated Press (AP).
În prezent, amploarea protestelor din Iran este dificil de estimat. Mass-media de stat iraniană a furnizat puține informații despre demonstrații. Videoclipurile care au fost distribuite online oferă doar imagini scurte și tremurate cu oameni în stradă sau sunete de focuri de armă.
În general, jurnaliștii din Iran se confruntă cu restricții în ceea ce privește reportajele, cum ar fi necesitatea de a obține permisiunea pentru a călători în țară, precum și amenințarea de hărțuire sau arestare de către autorități.
Dar protestele nu par să se oprească, chiar și după ce liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei a declarat sâmbătă că „revoluționarii trebuie să fie puși la locul lor”.
Cum au izbucnit protestele din Iran
Prăbușirea rialului a dus la o criză economică tot mai profundă în Iran. Prețurile la carne, orez și alte produse de bază ale mesei iraniene au crescut. Națiunea se confruntă cu o rată anuală a inflației de aproximativ 40%.
În decembrie, Iranul a introdus un nou nivel de prețuri pentru benzina subvenționată la nivel național, crescând prețul uneia dintre cele mai ieftine benzină din lume și punând și mai multă presiune asupra populației.
Teheranul ar putea solicita creșteri de prețuri și mai mari în viitor, deoarece guvernul va revizui acum prețurile la fiecare trei luni.
Protestele au început mai întâi cu comercianții din Teheran, înainte de a se răspândi mai mult. Deși inițial s-au concentrat pe probleme economice, protestatarii au început apoi să scandeze și sloganuri antiguvernamentale. Furia a crescut de-a lungul anilor, în special după moartea, în 2022, a lui Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, în custodia poliției, care a declanșat demonstrații la nivel național.
Alianțele Iranului sunt slăbite
„Axa rezistenței” a Iranului, care a câștigat importanță în anii de după invazia condusă de SUA în 2003 și ocuparea ulterioară a Irakului, a început să se clatine.
Israelul a zdrobit Hamas în războiul devastator din Fâșia Gaza.
Hezbollah, gruparea militantă șiită din Liban, și-a văzut conducerea ucisă de Israel, iar de atunci … se tot luptă.
O ofensivă fulgerătoare în decembrie 2024 l-a răsturnat pe președintele Bashar Assad, aliatul și clientul de lungă durată al Iranului în Siria, după ani de război în această țară.
Rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, au fost și ei loviți de atacurile aeriene israeliene și americane.
China a rămas între timp un cumpărător important de țiței iranian, dar nu a oferit sprijin militar deschis. Și nici Rusia, care s-a bazat pe drone iraniene în războiul său împotriva Ucrainei.
Occidentul este îngrijorat de programul nuclear al Iranului
Iranul insistă de zeci de ani că programul său nuclear are scopuri pașnice. Cu toate acestea, oficialii iranieni amenință din ce în ce mai des că vor continua programul de înarmare nucleară.
Înainte de atacul SUA din iunie, Iranul îmbogățea uraniu până la un nivel apropiat de cel necesar pentru fabricarea armelor nucleare, fiind singura țară din lume fără program nuclear care făcea acest lucru.
Teheranul a redus tot mai mult cooperarea cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, organismul de supraveghere nucleară al ONU, pe măsură ce tensiunile legate de programul său nuclear au crescut în ultimii ani. Directorul general al AIEA a avertizat că Iranul ar putea construi până la 10 bombe nucleare, dacă ar decide să-și militarizeze programul.
Agențiile de informații americane au evaluat că Iranul nu a început încă un program de armament, dar a „întreprins activități care îl poziționează mai bine pentru a produce un dispozitiv nuclear, dacă va decide să facă acest lucru”.
Iranul a transmis recent că nu mai îmbogățește uraniu în niciun loc din țară, încercând să semnaleze Occidentului că rămâne deschis la potențiale negocieri privind programul său atomic pentru a ușura sancțiunile. Însă nu au avut loc discuții semnificative în lunile care au urmat războiului din iunie.
De ce relațiile dintre Iran și SUA sunt atât de tensionate
Cu zeci de ani în urmă, Iranul era unul dintre principalii aliați ai Statelor Unite în Orientul Mijlociu sub conducerea șahului Mohammad Reza Pahlavi, care a cumpărat arme militare americane și a permis tehnicienilor CIA să opereze posturi secrete de ascultare pentru monitorizarea Uniunii Sovietice vecine.
CIA a instigat o lovitură de stat în 1953, care a consolidat domnia șahului.
Însă, în ianuarie 1979, șahul, bolnav de cancer în fază terminală, a fugit din Iran pe fondul demonstrațiilor de masă împotriva sa. Apoi a venit Revoluția Islamică, condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini, care a creat guvernul teocratic al Iranului.
Mai târziu, în acel an, studenții universitari au ocupat Ambasada SUA din Teheran, cerând extrădarea șahului și declanșând criza ostaticilor care a durat 444 de zile și care a dus la ruperea relațiilor diplomatice între Iran și SUA.
În timpul războiului Iran-Irak din anii 1980, SUA l-au susținut pe Saddam Hussein. În timpul acelui conflict, SUA au lansat un atac de o zi care a paralizat Iranul pe mare, ca parte a așa-numitului „război al tancurilor”, și mai târziu au doborât un avion comercial iranian pe care armata americană a afirmat că l-a confundat cu un avion de război.
Iranul și SUA au oscilat între dușmănie și diplomație reticentă în anii care au urmat, iar relațiile au atins apogeul odată cu acordul nuclear din 2015, prin care Iranul și-a limitat considerabil programul în schimbul ridicării sancțiunilor.
Însă Trump a retras unilateral America din acord în 2018, provocând tensiuni în Orientul Mijlociu, care s-au intensificat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra Israelului.
