Într-un interviu cu ton festiv, liderul de la Budapesta susține că Bruxelles-ul promovează o politică favorabilă războiului, în timp ce Ungaria pledează pentru pace, acuzând declinul economic și politic al Uniunii Europene, precum și implicarea acesteia în războiul ruso-ucrainean.
Reporter: Domnule prim-ministru, considerați posibil ca pentru Europa anul 2025 să fi fost ultimul an de pace?
Viktor Orbán: Da, acest lucru nu poate fi exclus.
— Doar faptul că această întrebare poate fi pusă este deja tulburător.
— Ne-am dezobișnuit de război. Ultimul mare război european s-a încheiat în 1945 și de atunci au trecut 80 de ani. Aceasta este o stare extrem de rară în Europa. Mult timp, armele nucleare de distrugere în masă au descurajat popoarele continentului să pornească un război. Toată lumea pornea de la ideea că un conflict european ar degenera inevitabil într-un război mondial nuclear. Această teamă a funcționat timp de opt decenii. Acum însă se conturează o lume complet nouă. Are loc o redistribuire a puterii financiare, militare și politice, care poate aprinde chiar și un război. Tensiunea de război resimțită în Europa este consecința declinului Europei de Vest și al Uniunii Europene.
Reporter: V-ați întors de curând de la summitul UE de la Bruxelles. Ne apropiem de pace sau ne îndepărtăm de ea?
Viktor Orbán: Ne-am apropiat de război. Săptămâna trecută, la Bruxelles, am reușit doar să încetinim ritmul alunecării spre război. Au existat forțe care doreau să accelereze acest proces până la „viteză hipersonică”, iar pe acestea am reușit să le blocăm. Însă procesul nu s-a oprit. Am împiedicat doar accelerarea lui. Astăzi, în Europa există din nou două tabere: tabăra războiului și tabăra păcii. În prezent, forțele favorabile războiului sunt dominante. Bruxelles-ul vrea război, Ungaria vrea pace.
— Parcă ne-am afla într-o situație cehoviană: armele apar una câte una în decorul european. Reînarmare, serviciu militar obligatoriu, pregătirea opiniei publice pentru război – toate se întâmplă simultan.
— La prima vedere, războiul ruso-ucrainean pare a fi sursa riscului de escaladare, dar acesta este mai degrabă o consecință. Cauza reală este declinul politic, economic și social al Europei de Vest. Acest proces a început deja la mijlocul anilor 2000, iar răspunsurile greșite la criza financiară l-au accelerat. Acum 20 de ani, performanța economică a Uniunii Europene și a Statelor Unite era aproximativ la același nivel. Astăzi, America este în plină ascensiune, iar Europa alunecă în jos. Continentul care odinioară era un model pentru lume a devenit, în doar câțiva ani, un actor lipsit de credibilitate și luat în derâdere.
Reporter: Credeți că de aceea se transformă Europa într-o economie de război?
Viktor Orbán: Da. Este un reflex istoric bine cunoscut. Când nu pot concura cu regiunile care se dezvoltă mai rapid, încearcă să genereze creștere printr-o economie de război. Acesta este și motivul decisiv pentru care europenii s-au implicat în războiul ruso-ucrainean. Deși acest lucru nu era inevitabil. În februarie 2022, Europa ar fi putut decide să trimită o misiune de pace la Moscova și Kiev și să nu declare acest conflict drept propriul său război. Dacă s-ar fi întâmplat așa, astăzi nu am trăi sub umbra amenințării războiului. În schimb, Europa a ales calea războiului, inclusiv sub presiunea americană. Intervenția administrației Biden a decis disputa în favoarea partizanilor războiului. Iar acum noul președinte vrea pace. Acesta este un semnal de avertizare. Europa nu trebuie să-și bazeze deciziile strategice pe ciclurile politice interne ale SUA. Relațiile cu America sunt importante, dar în chestiuni europene trebuie pornit exclusiv de la interese europene.
Reporter: Conducerea Uniunii Europene pare să funcționeze tot mai mult prin portițe, trucuri juridice și, uneori, prin șantaj deschis. Poate fi păstrată suveranitatea națiunilor europene în fața Bruxelles-ului?
Viktor Orbán: Uniunea Europeană se află astăzi într-o stare de dezagregare. Ceea ce se întâmplă este un proces de dezintegrere, care are loc simultan cu intensificarea ambițiilor birocratice de construire a unui imperiu la Bruxelles. Așa se destramă uniunea: se iau decizii la Bruxelles, dar acestea nu sunt puse în aplicare. Mai întâi nu le aplică o țară, apoi două, apoi trei. În ciuda dorinței de a consolida puterea centrală, decidenții sunt forțați constant să facă pași înapoi. Este ca un halterofil care ridică greutatea, dar nu reușește să se ridice cu ea și, în cele din urmă, o scapă. Un exemplu clar este tranziția verde. Comisia, printr-un program lansat împotriva voinței statelor membre, a afectat grav industria europeană, în special industria chimică și cea auto. Au anunțat că din 2035 nu vor mai putea fi fabricate automobile cu motoare clasice, iar când a devenit evident că acest lucru este imposibil, au dat înapoi. Același lucru se întâmplă și în cazul migrației.
Ungaria nu aplică pactul privind migrația și, pentru aceasta, suntem amendați cu un milion de euro pe zi. Polonezii fac același lucru ca noi, însă ei sunt recompensați. Uniunea restrânge constant suveranitatea națiunilor, în timp ce este incapabilă să utilizeze competențele pe care și le-a atribuit.
Acesta este haosul care domnește astăzi la Bruxelles. Dacă nu va avea loc rapid o reorganizare profundă – lucru care ar fi posibil –, destrămarea va ajunge la un punct dincolo de care nu va mai exista cale de întoarcere.
Reporter: Este posibil ca prețul păcii să fie aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană? Ar fi acest lucru acceptabil pentru Ungaria?
Viktor Orbán: Din fericire, nu există o astfel de legătură.
— În toate planurile de pace de până acum a apărut aderarea Ucrainei la UE.
— Aceasta este doar o încercare de a îndulci o pastilă amară. Aderarea la UE nu oferă garanții de securitate. În plus, nu se va realiza niciodată. Aderarea Ucrainei la UE nu este realistă. Ungaria se opune deschis chiar și începerii negocierilor, iar în numeroase țări din Europa de Vest ar fi nevoie de decizii parlamentare sau referendumuri. Acestea nu vor avea loc. Pe coridoarele de la Bruxelles, toată lumea știe acest lucru și îl spune deschis. În săli, însă, continuă amăgirea. Popoarele Europei văd foarte clar că aderarea Ucrainei nu ar întări Uniunea, ci ar slăbi-o. Astăzi se spune că forța militară a Ucrainei sporește securitatea Europei, dar acest lucru nu este adevărat. Menținerea Ucrainei consumă energie și resurse ale Europei. Cu Ucraina, în fiecare zi suntem mai slabi.
Reporter: Economia maghiară suferă de ani de zile. Este războiul singura cauză?
Viktor Orbán: Nu. Economia Ungariei suferă simultan din cauza războiului și a declinului Uniunii Europene. Răspunsul UE la război, politica sancțiunilor, a distrus industria europeană. Prețul energiei a devenit de două-trei ori mai mare decât cel al concurenților noștri. În aceste condiții, nu se poate concura. Cealaltă problemă este că Ungaria face parte dintr-o uniune aflată în declin. Cine este în interior, decade împreună cu ea. Uniunea este astăzi, în același timp, necesară și periculos de nocivă pentru noi. Este necesară deoarece o mare parte din exporturile noastre merg acolo. În același timp, este periculoasă, pentru că dacă nu reușim să ne reorganizăm exporturile către alte regiuni aflate în creștere, ne vom scufunda împreună cu ea. Sarcina noastră este ca, în timp ce Uniunea este în declin, Ungaria să se dezvolte. Aceasta este o provocare politică și intelectuală majoră.
