Află 11 tradiții de Crăciun neobișnuite din diferite colțuri ale lumii.
Toată Suedia îl urmărește pe Donald Duck
În Suedia, Crăciunul nu începe cu adevărat până când nu apare Donald Duck la televizor. În fiecare an, pe 24 decembrie, la ora 15:00 fix, suedezii se așază în fața ecranelor pentru a urmări emisiunea specială Disney din 1958, „De la noi toți, la voi toți” cunoscută în suedeză ca „Kalle Anka och hans vänner önskar God Jul”, adică „Donald Duck și prietenii săi vă doresc Crăciun fericit”.
Programul, difuzat fără pauze publicitare din 1959 pe canalul public TV1, a devenit o adevărată tradiție națională. Este unul dintre cele mai urmărite momente TV din fiecare an, iar replicile desenului animat au ajuns să fie recunoscute de toată lumea în Suedia.
Jurnalistul Jeremy Stahl de la Slate povestește că, în primul său Crăciun petrecut acolo, a fost uimit de cât de serios este tratat acest moment: nimeni nu vorbea în timpul emisiunii, în afară de momentele când familia repeta replicile preferate ale personajelor.
Pentru suedezi, totul se învârte în jurul acestei ore, chiar și masa de Crăciun este planificată în funcție de programul lui Donald Duck. Deși tradiția pare ciudată pentru străini, are un farmec aparte: le oferă familiilor un moment de liniște, de apropiere, bucurându-se de același eveniment, an de an.
Venezuela: oamenii patinează cu rolele spre biserică
În Caracas, capitala Venezuelei, Ajunul Crăciunului începe într-un mod cu totul special. Oamenii își pun patinele cu role și pornesc spre slujba de dimineață.
Potrivit legendei, în seara de dinainte, copiii se culcă cu o sfoară legată de degetele de la picioare, iar capătul ei rămâne atârnat pe fereastră. Dimineața foarte devreme, patinatorii care trec pe stradă trag ușor de sfori ca să îi trezească și să îi cheme la plimbare. Clopotele bisericii răsună împreună cu artificiile, iar după slujbă începe adevărata petrecere: mâncare tradițională, muzică și dans în aer liber.
Japonia: KFC, masa preferată de Crăciun
În Japonia, Crăciunul nu este o sărbătoare religioasă importantă, pentru că doar un procent foarte mic din populație este creștină. Cu toate acestea, pe 24 decembrie, milioane de japonezi aleg să mănânce „pui de Crăciun” de la KFC. În 2016, peste 3,6 milioane de familii au sărbătorit în acest mod.
Tradiția a apărut în 1974, după o campanie de marketing lansată sub numele „Kentucky de Crăciun”. Totul a început când un grup de străini care nu găseau curcan pentru masa de sărbătoare a ales KFC. Compania a văzut rapid o șansă de promovare și a lansat o ofertă specială pentru Crăciun: pui prăjit și vin. Oferta era destul de scumpă pentru acea vreme, dar a prins repede la public, potrivit Mentalfloss.com.
Mulți japonezi își comandă cu mult timp înainte găleata de KFC pentru Ajunul Crăciunului, ca să nu stea la cozi uriașe. Cei care uită pot aștepta chiar și două ore pentru a-și cumpăra bucățile de pui. Astăzi, această masă inedită este nelipsită din sărbătorile de iarnă din Japonia.
Shutterstock
Ucraina: Bradul împodobit cu păianjeni și pânze strălucitoare
În Ucraina există un obicei aparte de Crăciun, inspirat dintr-o poveste veche. Se spune că o mamă văduvă, care nu avea bani să-și decoreze bradul, a fost ajutată într-o noapte de un păianjen magic. În timp ce familia dormea, păianjenul a țesut o pânză minunată pe crenguțe. Când soarele a răsărit, pânza s-a transformat în fire de aur și argint, aducând noroc și bunăstare familiei.
Din acest motiv, mulți ucraineni pun în brad ornamente sub formă de păianjeni și pânze false, ca un semn de speranță și de atragere a norocului în anul care vine.
Guatemala: Arderea diavolului (La Quema del Diablo)
În Guatemala, Crăciunul începe cu un ritual spectaculos: „La Quema del Diablo”, adică „Arderea diavolului”. În fiecare an, pe 7 decembrie, de la ora 18:00 fix, oamenii construiesc focuri de tabără pe străzi și ard figuri de diavol pentru a alunga răul și a curăța locuințele înainte de sărbători.
Tradiția este strâns legată de Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, care onorează sfântul patron al orașului Guatemala. Obiceiul a pornit din timpul colonialismului, când se aprindeau simple focuri de tabără, dar cu timpul s-a transformat într-un eveniment public cu figurine de diavol, piñate colorate și artificii care luminează cerul.
Se estimează că, în doar o oră, aproape jumătate de milion de focuri ard în toată țara, marcând începutul sezonului de Crăciun într-o atmosferă plină de energie și speranță.
Catalonia: Caganer, figurina de Crăciun care își face nevoile
În Catalonia, una dintre cele mai neobișnuite figurine din scenele Nașterii Domnului este caganerul. Această statuetă înfățișează un bărbat cu pantalonii lăsați și fundul gol, prins exact când își face nevoile. De obicei poartă o cămașă albă și o barretina, pălăria tradițională catalană.
Caganerul a apărut la începutul secolului al XVIII-lea și se găsește de obicei ascuns într-un colț, în spatele unui copac sau al unei case, în scenele pastorale tipice regiunii. Numele lui înseamnă chiar „cel care face caca” în catalană.
Nu există o explicație clară pentru apariția acestei figurine, dar mulți cred că aduce noroc și fertilitate, ca un simbol al pământului bogat. De asemenea, potrivit altor zicale, această tradiție vrea să arate că, până la urmă, toți suntem oameni.
Shutterstock
Țara Galilor: Mari Lwyd, „Iapa cenușie”
În Țara Galilor, între Crăciun și Revelion, localnicii duc din ușă în ușă o figură numită Mari Lwyd, adică „Iapa Gri”. Aceasta este făcută dintr-un craniu de cal acoperit cu un cearșaf alb, împodobit cu panglici și clopoței colorați. Grupuri de oameni duc Mari Lwyd pe la case și provoacă vecinii la un duel amuzant de versuri și poezie.
Obiceiul are rădăcini precreștine și, deși unii aleg să celebreze această tradiție și la Halloween sau 1 Mai, perioada sărbătorilor de iarnă este cea mai populară. Parada cu Mari Lwyd este însoțită adesea de wassailing, un ritual vesel cu băutură caldă, dulce și condimentată, care aduce noroc și voie bună comunității.
Austria și regiunea alpină: Krampus, Diavolul Crăciunului
În Austria și alte zone din Alpi unde se vorbește germană, copiii așteaptă cu emoție vizita Sfântului Nicolae, dar nu toți dorm liniștiți. Cei care nu au fost cuminți se tem de Krampus, o creatură jumătate demon, jumătate capră, asemănătoare unui „Moș Crăciun rău”. Krampus provine din vechi sărbători păgâne ale iernii și a devenit parte din tradiția creștină, fiind prezent la sărbătoarea Sfântului Nicolae.
În noaptea de dinaintea zilei Sfântului Nicolae, are loc „Krampusnacht”, când adulții se costumează în Krampus și participă la parade numite „Krampuslauf”, adică „alergarea lui Krampus”. Figura lui apare și pe felicitări de Crăciun și rămâne unul dintre cele mai recunoscute personaje ale sărbătorilor de iarnă în Austria și țările vecine.
Italia: Befana, Vrăjitoarea Crăciunului
În Italia, sărbătoarea nu se încheie pe 25 decembrie. Pe 5 ianuarie, copiii o așteaptă pe Befana, o vrăjitoare cu nas ascuțit și negi, dar cu intenții bune. Befana lasă cadouri și dulciuri copiilor cuminți, dar și cărbune pentru cei neascultători.
Legenda spune că pe cei foarte răi îi poate lua cu ea acasă la soțul ei, unde nu-i așteaptă nimic bun. Befana este sărbătorită în toată Italia cu târguri, festivaluri, tombole și jocuri. Copiii îi scriu scrisori, așa cum îi scriu lui Moș Crăciun.
Shutterstock
Islanda: Pisica de Crăciun – Yule Cat
Islanda are și ea un personaj care poate speria copiii: pisica de Yule. Legenda spune că această pisică uriașă pândește în zăpadă și mănâncă pe oricine nu a primit haine noi de Crăciun. În trecut, pentru a-i încuraja pe toți să muncească, stăpânii casei dădeau haine noi celor care au fost harnici. Astfel, cine nu primea nimic nou risca să fie „pedepsit” de Yule Cat.
Groenlanda: Cină cu grăsime de balenă
În Groenlanda, de Crăciun, bărbații sunt cei care pregătesc masa festivă pentru femei. Felurile principale sunt inedite: „mattak”, adică fâșii de grăsime de balenă, și „kiviak”, carne de pasăre (auk) lăsată la fermentat luni întregi în piele de focă. La desert se servește un terci de Crăciun, cu unt, scorțișoară și zahăr.
