Nemulțumirile SUA și atacurile hibride ale Moscovei amenință poziția UE în 2025, într-un context global care forțează Europa să se reînarmeze, scrie EFE.
După revenirea la Casa Albă, la începutul anului, a lui Donald Trump, aparent de neoprit, primul avertisment pentru Bruxelles a fost umilirea publică a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval. În ultima parte a anului 2025 au avut loc negocieri de pace cu Kievul, cu o agendă clar impusă de Moscova și o nouă strategie de securitate națională a SUA, în mod neechivoc antagonistă proiectului european.
Între timp, țările europene s-au angajat să se reînarmeze în ritmul dictat de Washington în cadrul NATO și au accelerat dezvoltarea propriilor capacități militare, pe măsură ce incidentele care implică drone, avioane de vânătoare și atacuri cibernetice atribuite Moscovei s-au intensificat în estul, centrul și nordul Europei.
Încheie UE anul într-o poziție mai bună sau mai proastă?
Politologul Pol Morillas, directorul centrului de studii Barcelona Centre for International Affairs (CIDOB), vede „un anumit paradox” între declarațiile geopolitice de intenție ale liderilor UE privind consolidarea capacităților de securitate și apărare și „rezultatele practice și operaționale” obținute.
„Există mecanisme care au fost puse în aplicare și pași înainte, cum ar fi creșterea cheltuielilor pentru apărare, dar dacă ne uităm la poziționarea strategică sau la situația din Ucraina, interpretarea este mult mai puțin pozitivă”, a declarat pentru EFE autorul cărții „En el patio de los mayores: Europa ante un mundo hostil” (În terenul de joacă al adulților: Europa în fața unei lumi ostile, apărută la editura Debate, 2025).
„Anul acesta, pe hârtie, a fost o schimbare monumentală: am văzut angajamentul de a cheltui 5% din PIB de către țările Alianței Atlantice, adoptarea rapidă a instrumentului SAFE (împrumuturi pentru investiții în apărare) și aprobarea programului EDIP pentru promovarea industriei europene de armament”, notează Steven Blockmans de la Centrul pentru Studii de Politici Europene (CEPS).
În opinia sa, cea mai frapantă evoluție din cadrul UE în 2025 a fost cea a Germaniei, cu schimbarea de paradigmă reprezentată de ridicarea plafonului datoriei pentru a crește cheltuielile pentru apărare și extinderea recrutării militare voluntare.
„Toate acestea semnifică o schimbare uriașă de atitudine, dar punerea lor în practică este o altă problemă. Să presupunem că primii pași au fost făcuți, dar nu se poate spune deocamdată că UE s-a poziționat ca un actor geopolitic mai credibil”, adaugă acest cercetător.
Ambii experți consideră că axa franco-germană s-a poziționat din nou în acest an ca o forță motrice în politica externă și de apărare a Bătrânului Continent, cu inițiative precum „Coaliția Voinței” sau ideea de extindere a „umbrelei nucleare” franceze la alte țări europene, deși avertizează că aceasta este o cale de acțiune externă și paralelă cu proiectul european.
Către pacea din Ucraina
Cei doi experți citați consideră că UE a reușit să-și facă vocea auzită în negocierile pentru o posibilă pace în Ucraina prin includerea pe ordinea de zi a unor puncte alternative la cele propuse inițial de Moscova și aparent susținute de SUA, asigurându-se în special că garanțiile de securitate pentru Ucraina sunt luate în considerare.
Însă Morillas subliniază că elementul-cheie va consta în „perspectivele reale de ajutor financiar și militar pe care UE îl poate oferi Ucrainei în absența unui angajament mai amplu al SUA”. „Aici Europa își poate asuma un rol mai important și își poate câștiga un loc la masa negocierilor”, notează el.
Decizia UE de a mobiliza pe termen nelimitat activele rusești și potențiala lor utilizare pentru împrumuturi către Ucraina „va avea implicații geopolitice care vor face ca UE să fie luată mai mult în considerare în viitor” și „va servi drept pârghie pentru a câștiga influență în negocieri”, adaugă Blockmans.
SUA, de la aliat la rival strategic?
Noua strategie de securitate a SUA, care solicită „cultivarea rezistenței chiar din interiorul națiunilor europene față de traiectoria actuală a Europei” și cere ca Europa să își asume un rol mult mai activ în apărarea sa, confirmă o schimbare bruscă în relațiile euro-atlantice cu care administrația Trump amenințase deja.
„Nu există suficiente dezbateri în UE despre ce înseamnă această schimbare strategică, despre o declarație de animozitate de asemenea amploare”, avertizează Morillas.
Această capacitate limitată de reacție se datorează parțial faptului că „viziunea trumpistă asupra viitorului lumii este deja foarte prezentă în cadrul UE, în țări precum Republica Cehă, Ungaria și Italia” și că cele 27 de state membre rămân prea dependente de SUA în ceea ce privește capacitățile strategice, explică directorul CIDOB.
Mai mult, „ca europeni, nu îndrăznim să acționăm în această logică a competiției pentru putere cu SUA. Iar obținerea unei autonomii mai mari ar necesita timp”, adaugă el.
Cărțile pe masă pentru 2026
Confruntat cu acumularea de provocări care se profilează în 2026, Morillas consideră că UE are deja „cărțile pe masă”, după ce a aflat „formele și contururile acestei noi ordini internaționale, conduse de Trump”.
În acest scenariu, blocul comunitar va trebui să aleagă între „un răspuns integraționist, care să îi permită să se doteze cu capacități defensive mai mari, să-și crească impactul geopolitic și să facă față unor giganți precum Rusia și China”, sau să fie „Europa patrioților și a națiunilor care doresc o fragmentare și mai mare”.
Blockmans, la rândul său, prezice că în 2026 UE va continua să fie ținta „atacurilor hibride asupra infrastructurilor critice de tot felul” din partea Rusiei, atât timp cât războiul din Ucraina continuă sau dacă Moscova reușește să impună condiții care să-i fie mai favorabile.
