Parlamentul European a aprobat miercuri interzicerea definitivă a importurilor de gaze rusești în UE, până în toamna lui 2027, pentru a priva Rusia de finanțarea războiului din Ucraina.
Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate acest text, care este necesar să obţină o ultimă undă verde a statelor membre ale Uniunii Europene, cu o majoritate calificată, de obicei o formalitate.
”Abandonarea gazelor (naturale) ruseşti este un mare succes al Uniunii Europene. Un gest cu adevărat istoric”, a salutat marţi raportoarea textului Inese Vaidere.
”De când a început războiul la scară mare (în februarie 2022), Uniunea Europeană a plătit peste 216 miliarde de euro pe energie fosilă rusească. Plătim în continuare aproape 40 de milioane de euro pe zi (Rusiei) şi finanţăm în continuare masacrele din Ucraina”, a declarat această aleasă a Partidului Populare European (PPE, dreapa) din Letonia.
Ce prevede textul
Textul prevede o interzicere treptată a achiziţionării de gaze naturale ruseşti, care urmează să se aplice cel mai târziu la 1 noiembrie 2027 contractelor de achiziţionare pe termen lung – cele mai sensibile, deoarece ele sunt încheiate uneori pe o perioadă de zeci de ani.
Penalităţi financiare ar putea să fie aplicate întreprinderilor care ocolesc această interdicţie.
În schimb, acordul nu prevede o interzicere totală a achiziţiilor de petrol şi de combustibil nuclear ruseşti, la care recurg în continuare multe state membre UE.
Comisia Europeană a optat în favoarea unei propuneri legislative şi nu în favoarea unor sancţiuni, deoarece aceasta poate fi adoptată cu o majoritate calificată a statelor membrte UE, în loc de unanimitate.
Scopul este să ocolească vetourile Ungariei şi Slovaciei, două ţări considerate apropiate Moscovei şi care se opun aprig acestor măsuri. Premierul ungar Viktor Orban a ameninţat, de altfel, să conteste planul în justiţie.
Eurodeputatul Thierry Mariani, un reputat prorus, de la grupul Patrioţilor (extremă dreapta), a denunţat marţi o ”ruptură istorică”, ”impusă (…) fără unanimitate şi cu preţul unor riscuri juridice majore la adresa statelor şi întreprinderilor”.
