România se confruntă la Marea Neagră cu una dintre cele mai dificile situații de după Al Doilea Război Mondial

Miza este de zeci de miliarde de euro, un perimetru care se află mai aproape de apele controlate de armata rusă decât de litoralul românesc. Șeful armatei avertizează că zona economică exclusivă a României la Marea Neagră, locul unde avem cele mai multe zăcăminte de gaz natural, nu intră sub articolul 5 al NATO, cel prin care aliații ar interveni în cazul unui atac.

România se confruntă la Marea Neagră cu una dintre cele mai dificile situații de după Al Doilea Război Mondial. După anexarea Crimeei nu știm dacă, cum și pe ce distanță ne vom învecina pe mare sau în aer cu Rusia. Comandorul Sandu Mateiu a lucrat în serviciul de informații al armatei. Este în rândul celor care se așteaptă ca Rusia să ceară renegocierea granițelor pe mare în defavoarea noastră, contestând delimitările actuale dintre România și Ucraina, stabilite în urma deciziei de la Haga.

Discuție cu Comandor (r) Sandu Mateiu – analist militar

– Ei, oricând, în funcție de cum ies din acest război, pot contesta zona economică exclusivă, spunând simplu: noi n-am fost la Haga.

– Păi da, dar pentru asta ar avea nevoie să controleze Insula Șerpilor.

– Nu, o pot contesta și cu ce au acum. Cred că e foarte probabil ca Ucraina să cedeze Crimeea de jure, dar dacă o cedează este problema Ucrainei. Noi, în final, va trebui să gândim când ne vom gândi la recunoașterea acestei situații și la propriile noastre probleme care decurg din această recunoaștere.

Discuție cu Bogdan Ivan – ministrul energiei

– Luați în calcul inclusiv scenariul acesta în care rușii ar putea să ceară o renegociere a zonelor economice exclusive?

– Vă dați seama că nu suntem nici noi la grădiniță și ne gândim la orice scenariu, iar acesta poate fi unul dintre ele. Pentru că știm ce am avut cu ucrainenii cu Insula Șerpilor, vedem că Crimeea este extrem de aproape, nu știm care va fi deznodământul războiului, cum se vor redesena granițele după război, cum se va termina negocierea între SUA, Ucraina, Rusia, Europa și așa mai departe, iei în calcul orice scenariu.

Discuție cu Armand Goșu – expert în spațiul ex-sovietic

– Avem cum să avem un cuvânt de spus în felul în care se va înfăptui această pace?

– Ar trebui, dar nu cred că avem, din păcate. Ar trebui, adică polonezii au.

Profesorul Armand Goșu consideră că, în cazul României, pericolul este chiar mai mare din interior decât de pe mare.

Armand Goșu – expert în spațiul ex-sovietic: „Ție, României, îți convine că are un potențial de conflict cu Bulgaria, cu Ungaria, cu Ucraina, cu Moldova. E un cadou pentru Rusia o țară ca România. Și întotdeauna rușii vor găsi la București politicieni dispuși să execute după ce le dau rușii în căști de la Kremlin. Asta vă dau în scris.”

Anul acesta, pentru prima oară, șeful Armatei române a rostit în public un adevăr pe care generalii îl știu de ani buni.

Gheorghiță Vlad – șeful Statului Major al Armatei:„Din punct de vedere juridic, articolul 5 nu poate fi activat în cadrul Alianței pentru apărarea Zonei Economice Exclusive.”

În traducere liberă, NATO ne vor sări în ajutor pe uscat și în apele teritoriale, adică aproape de țărm, dar interesele noastre pe mare trebuie să ni le apărăm singuri.

Viceamiralul Mihai Panait este șeful Forțelor Navale Române.

Viceamiral Mihai Panait – șeful Forțelor Navale Române: „În forțele navale române nu a intrat o navă nouă în ultimii 35 de ani.”

Războiul din Ucraina ne-a prins cu o flotă mică și învechită, într-o mare dominată de drone, submarine, rachete cu rază lungă de acțiune, războaie electronice, senzori și sateliți. Iar cele mai mari zăcăminte de gaze pe care le avem se află mai aproape de apele controlate de ruși decât de țărmul românesc.

George Scutaru conduce New Strategy Center, un grup de experți în securitate și politică externă.

George Scutaru – expert în securitate: „De data aceasta, din 2027 avem ceva să punem concret pe masă și, foarte important, gaz românesc. Spre exemplu, în cazul unei crize energetice în Balcani, unde nu vorbim de state nici mari și nici cu un consum de gaze foarte mare, România are posibilitatea să scoată, pe termen foarte scurt, aceste țări din necaz. Ceea ce dă relevanță strategică României, mai ales pentru că vei diminua importanța Rusiei. Rusia folosește gazul de multe ori și a folosit Gazpromul ca pârghie de influență economică, ca șantaj politic. România poate să diminueze acest șantaj din partea Rusiei. Fiți convinși că din această perspectivă, așa cum noi discutăm acum, sunt mulți care și la Moscova se gândesc ce ar putea să facă România să nu aibă acest potențial.”

Mă îndrept spre heliportul militar Tuzla. De aici decolează singurele trei elicoptere ale Armatei Române capabile să execute misiuni deasupra mării.

La trei kilometri distanță, pe faleza de la Costinești, se lucrează deja la conducta care, din 2027, va aduce din larg gazele extrase din perimetrul Neptun Deep.

Paul Angelescu: „Aeroportul din Tuzla devine un punct strategic pe litoral. De aici pleacă echipajele care lucrează pe platformele petroliere. Acela este un elicopter civil care le transportă. Se fac curse în fiecare zi. Iar aceasta este partea militară a aeroportului. Aici sunt elicopterele navalizate. Sunt practic cel mai rapid mijloc de intervenție al forțelor navale în caz că o platformă sau o navă trebuie protejată. Ei sunt primii care vor interveni.”

Mă alătur unei misiuni de patrulare. Înainte de decolare, primim costume speciale, concepute să protejeze corpul uman de șocul hipotermic în cazul unui contact brusc cu apa, la o eventuală aterizare forțată.

Numărul misiunilor de la Tuzla este în creștere, la fel și gradul de periculozitate. Elicopterele inițial destinate luptei antisubmarin caută acum inclusiv mine sau drone maritime în derivă. Iar piloții trebuie să zboare mai jos și la distanțe mai mari ca să le găsească.

Peste 13.000 de nave au trecut prin apele noastre de la începutul conflictului. Armata trebuie să le asigure culoare de navigație. Pericolul este cât se poate de real. În 2023, o navă din Togo s-a scufundat în largul portului Sulina după ce a lovit o mină. Iar în 2022, un dragor al Forțelor Navale a fost avariat chiar de mina pe care a fost trimis să o distrugă.

Ajungem deasupra unuia dintre cele două vânătoare de mine achiziționate recent cu 150 de milioane de euro din stocul Marinei Britanice. Echipajul elicopterului testează comunicațiile cu nava nou-venită. Vânătoarele de mine, chiar și la mâna a doua, sunt mai moderne decât tot ce aveam până acum în flotă. În hangar, echipajul pregătește una dintre cele trei drone subacvatice aflate la bord.

Paul Angelescu: „Aceasta este drona marină Seafox. Este una dintre cele mai noi tehnologii din dotarea Armatei Române. Rolul ei este să detecteze și să distrugă minele marine. Poate circula până la aproximativ 1.500 de metri pe sub apă și este controlată prin acest cablu din fibră optică.”

Căpitan Denis Giubernea: „În adâncime poate să ajungă până la aproximativ 200 de metri.”

Odată intrată în apă, drona este ghidată spre mină cu ajutorul unui joystick. Transmite la bord imagini în timp real, pentru ca marinarii să poată identifica de la distanță tipul minei. O altă dronă, cu încărcătură explozibilă, este apoi trimisă pentru a o distruge.

Cele două vânătoare de mine sunt primele nave din dotarea marinei construite din fibră de sticlă armată și aliaje speciale.

Căpitan Denis Giubernea:„Nu sunt construite din fier. Sunt realizate efectiv din materiale amagnetice. Noi, ca vânători de mine, trebuie să acționăm în câmpuri de mine magnetice, care se detonează atunci când văd amprenta magnetică a unor tipuri de nave. Noi, având amprenta magnetică aproape de zero, suntem aproximativ nedetectabili.”

Din același motiv, vânătoarele sunt dotate și cu propulsie electrică, folosită atunci când intră în câmpuri de mine.

Căpitan Denis Giubernea: „Zgomotul tinde spre zero, similar cu cel de la bordul unui submarin. În ceea ce privește minele acustice, suntem practic nedetectabili.”

Până acum, în lipsa dronelor, cele opt mine identificate în apele României au fost neutralizate de scafandri, care trebuiau să înoate până la ele și să atașeze încărcături explozive.

Căpitan Mihai Iordache – scafandru EOD: „Corpul uman poate să o declanșeze dacă lovește elementele de contact. De la un anumit nivel al stării mării, evident, nu mai poți să intervii. Mare de gradul 3–4, nu prea poți să te mai apropii fizic de mina respectivă și devine din ce în ce mai periculos.”

Căpitanul Mihai Iordache este comandantul scafandrilor. Echipele lui se antrenează în continuare, inclusiv la temperaturi de zero grade.

Căpitan Mihai Iordache – scafandru EOD: „Două ore de stat afară pe timp de iarnă nu ar fi o problemă. De exemplu, în cursul de luptă ne schimbăm pe gheață, afară, în zăpadă.”

Toți scafandrii din subordinea să trebuie să treacă la antrenamente de așa-zisa „săptămână a iadului”.

Căpitan Mihai Iordache – scafandru EOD: „O săptămână în care ești privat de somn și în care trebuie să desfășori unele dintre cele mai intense și mai solicitante acțiuni pe care ți le poți închipui. În acest „hell week”, însumat, ajungi la câteva ore de somn în cinci zile. Primești misiuni de cercetare, de sabotaj, de atac, de distrugere, de neutralizare, toate într-un ritm foarte alert. Zi, noapte, testări psihologice.”