La o lună de la victoria PAS la alegerile parlamentare, comuniștii aplică din nou o formă de incitare la ură pentru a-și păstra relevanța în spațiul public. Deputata comunistă Diana Caraman a declarat, în limba rusă, că refuză să vorbească în limba română, adăugând că o va face doar când Republica Moldova va recunoaște „limba moldovenească” drept limbă de stat. Argumentele acesteia au fost faptul că străbunii ei ar fi vorbit „moldovenește” și că modificarea Constituției a fost făcută fără respectarea principiului majorității voturilor.
De ce acest discurs este o formă de incitare la ură?
În primul rând, adresarea sus-numitei a fost făcută într-o limbă fără statut oficial în stat, într-o manieră arogantă, de sfidare a normelor constituționale și a demnității lingvistice a cetățenilor. Într-un stat în care limba română este recunoscută drept limbă oficială, refuzul deliberat de a o folosi în spațiul instituțional și înlocuirea acesteia reprezintă un act intenționat de provocare și dispreț față de ordinea constituțională și față de identitatea națională.
Această atitudine lombroziană transmite un mesaj de divizare între cetățenii țării, sugerând că unii ar fi mai îndreptățiți decât alții să conteste identitatea comună, stabilită prin lege și confirmată științific. Practic, folosirea intenționată a limbii ruse în locul celei oficiale, însoțită de refuzul explicit de a recunoaște denumirea corectă a limbii de stat, transformă un drept individual într-o formă de instigare la ură.
În al doilea rând, declarațiile deputatei Diana Caraman nu țin cont de Hotărârea nr. 73 din 9 septembrie 1994 a Academiei de Științe, privind istoria și folosirea denumirii „limba moldovenească”. Aceasta precizează clar: “Contrapunerea care se făcea până nu demult se baza pe considerente de ordin politic, care nu aveau nici un suport de natură lingvistică, situație la care nu se mai poate reveni astăzi. Prin urmare denumirea limbii literare unice, de care ne folosim cu toții în prezent, trebuie să fie cea adecvată, adică română”.
Prin urmare, promovarea ideii de „limbă moldovenească” nu este o chestiune de identitate, ci o rămășiță a ideologiei staliniste, limba moldovenească fiind impusă de către URSS, reprezentând o formă de colonialism. Or, discursul promovat de reprezentanta fracțiunii comuniste este, în mod vădit, unul colonialist și panslavist.
Astfel, aceste manifestări extremiste ar trebui sancționate prin lege, întrucât reprezintă o discriminare directă a populației majoritare, care încă resimte efectele ocupației sovietice. În același timp, trebuie reamintit că populația băștinașă a fost mereu pașnică, tolerantă și nu a instigat la ură împotriva nimănui. Respectul reciproc, în acest sens, este o obligație morală și constituțională în Republica Moldova.
Consider că guvernarea PAS are datoria față de propriul electorat să asigure transparență în formarea viitoarelor generații prin promovarea identității naționale. De la vechiul partid comunist nu mai există așteptări, însă noua generație trebuie să își cunoască istoria, limba și apartenența la poporul român. Doar astfel vom putea rupe definitiv lanțurile propagandei și ale confuziei identitare care ne-au ținut prizonieri aproape un secol.
