Nici nu a trecut bine timpul de la constituirea noului Legislativ, iar „pro-europeanul” declarat Ion Chicu își arată, încă o dată, adevărata orientare politică. La doar câteva zile după preluarea mandatului, deputatul fracțiunii Alternativa a avut o întrevedere cu ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Oleg Ozerov – reprezentantul diplomatic al unui stat agresor, izolat internațional după declanșarea războiului ilegal împotriva Ucrainei.
Chicu vorbește despre „pace” cu reprezentantul unui stat agresor
În postarea sa publică, Ion Chicu susține că discuția a avut loc la inițiativa ambasadorului rus și că a pledat pentru „pace, securitate” și „relansarea relațiilor moldo-ruse după război”. Mesajele sunt, în aparență, neutre. În realitate, însă, ele reproduc vechiul narativ: „Trebuie să menținem ușa deschisă pentru dialog” „Să evităm compromiterea relațiilor moldo-ruse”. Problema nu este dialogul diplomatic în sine, problema este contextul.
Federația Rusă nu este un actor neutru pentru Republica Moldova
În timp ce întreaga Europă își consolidează securitatea și își reduce dependențele de Rusia, a vorbi despre „normalizarea relațiilor” fără a menționa: războiul din Ucraina, ocupația ilegală a Transnistriei, șantajul energetic la care a fost supusă Moldova, propaganda și ingerințele hibride ruse pe teritoriul Republicii Moldova, înseamnă fie orbire politică, fie complicitate la discursurile Kremlinului.
Retorica „neutralității” – masca unui vechi reflex politic
Chicu vorbește despre vocea cetățenilor care „își doresc pace”. Toți ne dorim pace. Însă pacea reală nu se negociază prin cedări față de agresori și nici prin reabilitarea relațiilor cu un regim care a invadat un stat vecin și a încălcat sistematic dreptul internațional. „Pacea” promovată de Moscova este pacea sub presiune, sub amenințare, sub frică.
Un pas înapoi în loc de un pas spre Europa
Guvernarea pro-europeană a investit capital politic pentru: a reduce dependența energetică de Rusia, a contracara propaganda rusă, a avansa pe drumul integrării europene.
Întâlnirile „călduțe” cu diplomați ruși, imediat după alegeri, transmit un semnal periculos: Moldova încă poate fi atrasă în orbita Kremlinului, dacă găsește politicieni dispuși să joace rolul „partenerului pragmatic”. Nu este „pragmatism”. Este revenirea la dependența geopolitică mascată sub dialog diplomatic.
Concluzie
Nu putem ignora faptul că Rusia continuă să reprezinte o amenințare existențială pentru securitatea Republicii Moldova. În aceste condiții, politicienii care jură public fidelitate vectorului european, dar apoi negociază mesaje de „normalizare” cu reprezentanții unui stat agresor, adâncesc neîncrederea societății. Integrarea europeană nu se construiește cu jumătăți de măsură și nostalgii geopolitice. Astăzi, Moldova are nevoie de claritate, nu de „diplomație dublă”.
