Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava este unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ortodoxe din Moldova.
A fost construită între anii 1514 și 1522, în perioada domniei lui Bogdan al III-lea, și se află pe drumul care duce spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Iată tot ce trebuie să știi despre Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou.
Cum ajungi
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava se află pe Strada Ioan Vodă Viteazul nr. 2, în apropierea centrului orașului Suceava, pe traseul care duce spre Cetatea de Scaun.
Accesul se poate face ușor din zona centrală a municipiului, atât cu mașina personală, cât și pe jos. Din centrul Sucevei, se urmează indicatoarele spre Cetatea de Scaun, iar mănăstirea se află la mică distanță înainte de complexul fortificat. Daci vii cu trenul, poți ajunge la mănăstire cu un taxi sau cu mijloace de transport local.
Istoric
Pe locul actualei mănăstiri a existat anterior o biserică veche, aflată în stare avansată de degradare. După incendiul din 1513 care a distrus Catedrala Mitropolitană a Sucevei (Biserica Mirăuți), domnitorul Bogdan al III-lea a decis ridicarea unei noi biserici care să devină catedrala mitropoliei. Construcția a început în 1514 și a fost realizată până la nivelul ferestrelor în timpul vieții domnitorului, lucrările fiind continuate după moartea acestuia, în 1517, de fiul său, Ștefăniță Vodă. Finalizarea a avut loc în 1522.
Între 1532 și 1534, în timpul domniei lui Petru Rareș, s-au realizat picturile interioare și exterioare, cu un program iconografic specific monumentelor de influență renascentistă.
După mutarea capitalei Moldovei la Iași, în 1564, mitropolia a rămas la Suceava. În 1589, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate de la Biserica Mirăuți la noua mănăstire, perioadă în care au fost adăugate pridvorul și turnul clopotniță. Aici a funcționat o școală teologică, cu dascăli de greacă, slavonă și română, precum și miniaturiști, gravori și caligrafi.
În secolul al XVII-lea, după mutarea Mitropoliei Moldovei la Iași, mitropolitul Dosoftei Bărilă s-a stabilit la Suceava. În timpul invaziei armatei polone conduse de regele Jan Sobieski, mitropolitul a fost luat prizonier, alături de tezaur și de moaștele sfântului, care au fost duse în Ucraina. După ocuparea Bucovinei de Imperiul Habsburgic, moaștele au fost readuse la Suceava. În incinta mănăstirii a funcționat ulterior o școală bisericească și, mai târziu, un institut teologic, conform hailadorna.
Mănăstirea a trecut prin mai multe etape de modificări și restaurări. În timpul Primului Război Mondial, moaștele Sfântului Ioan cel Nou au fost duse temporar la Viena, fiind readuse la Suceava în iulie 1918. În 1991, a fost înființată Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, iar biserica Sfântul Gheorghe din cadrul mănăstirii a devenit catedrală arhiepiscopală. Hramul principal este sărbătorit la 24 iunie, zi care marchează și aducerea moaștelor sfântului la Suceava.
Descriere și arhitectură
Biserica Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava are plan treflat și prezintă proporții și trăsături arhitecturale asemănătoare cu Biserica „Înălțarea Domnului” de la Mănăstirea Neamț. Totuși, există câteva diferențe semnificative. Mănăstirea Neamț are dimensiuni mai mari și nu include gropnița (camera mormintelor), spațiul acesteia fiind integrat în naos, lărgit spre vest până la zidul pronaosului și spre est până în fața altarului.
Construcția este susținută de nouă contraforturi: două în colțurile pridvorului, două la arcul median al pronaosului, câte două pentru absidele laterale și unul pentru absida altarului. Sub cornișă se află un decor de ocnițe, un singur rând pe latura vestică și două rânduri egale ca dimensiune pe celelalte trei laturi. Absidele sunt decorate cu firide verticale alungite.
Deasupra naosului se ridică o turlă octogonală zveltă, prevăzută cu patru ferestre orientate cardinal, așezată pe două baze stelate suprapuse și sprijinită de patru contraforturi.
Inițial, acoperișul era din plumb, însă materialul a fost furat în timpul invaziilor din secolele XVI–XVII. Ulterior, acoperișul a fost refăcut din șiță, iar între anii 1904–1910, în cadrul restaurărilor conduse de arhitectul Karl Romstorfer, a fost acoperit cu țiglă smălțuită și colorată.
Accesul în biserică se face printr-un pridvor adăugat pe latura nordică în 1837 de mitropolitul Veniamin Costachi, care a înlocuit unul mai vechi, ridicat în 1579 de mitropolitul Teofan de la Râșca. Ușa pridvorului este încadrată de un arc în acoladă, iar portalul de trecere spre pronaos are arc frânt.
În biserică nu există morminte. Ctitorii Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă sunt înmormântați la Mănăstirea Putna, iar mitropolitul Teoctist al II-lea, cel care a sfințit biserica în 1522, a fost înmormântat la Mănăstirea Neamț.
Pictura interioară
Pictura din mănăstire este realizată în tehnica frescei, în stil bizantin, în anul 1534, în perioada domniei lui Petru Rareș, iar numele meșterilor nu sunt cunoscute. A fost curățată de fum și reîmprospătată între anii 1906-1909 de pictorul Iohan Viertelberger.
Printre scenele pictate se numără: în altar – Maica Domnului și Împărtășirea Apostolilor; în naos – în cupola turlei, Iisus Pantocrator; în pictura votivă de pe latura vestică se mai păstrează doar chipul lui Ștefăniță Vodă, iar pe latura sudică se pot vedea chipurile lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și ale familiei Movileștilor.
În pronaos sunt reprezentate Sinoadele Ecumenice, iar în cupolă, Maica Domnului în rugăciune. Pictura exterioară s-a deteriorat și a fost tencuită, cu excepția laturii sudice, unde se mai păstrează. Pe fundal albastru se pot vedea „Arborele lui Iesei” înconjurat de filosofi antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Pilda fiului risipitor” și „Cucerirea Constantinopolului”.
La est de biserică se află Paraclisul construit între anii 1626-1629 de mitropolitul Anastasie Crimca, restaurat în perioada 1976-1977. Corpul de chilii datează din secolul al XVIII-lea, iar reședința din 1894. În cadrul mănăstirii se află depozitul de carte veche românească al județului Suceava.
