Liderul UE cu care Kremlinul refuză orice discuții. Rușii nu vor să îi audă nici numele: „Așteptăm până când va pleca”

Într-un interviu amplu acordat televiziunii de stat Rossiya-1 (principal canal de propagandă al Kremlinului – n.r.), Peskov a afirmat că este „evident” că nici Statele Unite nu doresc să coopereze cu ea. „Ce putem face? Nu ne rămâne decât să așteptăm până când va pleca”, a concluzionat el.

Kallas a fost una dintre cele mai vocale critici ale Moscovei încă de la începutul campaniei militare din Ucraina. Mai recent, ea și-a exprimat convingerea că Rusia ar dori să atace și alte țări și a pledat pentru utilizarea fondurilor Moscovei înghețate în blocul comunitar ca împrumut pentru reconstrucția Ucrainei, notează agenția de știri Baha.

Mai mult, unele guverne europene fac presiuni asupra UE pentru a numi un negociator care să le reprezinte interesele din Ucraina, temându-se că Statele Unite vor încheia un acord cu Rusia pe la spatele lor. Susţinătorii planului – printre care Franţa şi Italia – au obţinut sprijinul Comisiei Europene şi al altor câteva ţări pentru crearea acestui post, scrie POLITICO citând trei diplomaţi şi oficiali care au cunoştinţe directe despre discuţii.

La Bruxelles au avut loc discuţii despre contribuţia blocului la eventualele negocieri şi despre modul în care acestea ar putea fi utile pentru a se asigura că Trump nu va ignora preocupările sale.

„Există unele probleme care nu pot fi discutate (doar) cu SUA, atunci când acestea au implicaţii directe asupra securităţii noastre ca europeni”, a spus oficialul citat de POLITICO. „Mesajul către Washington este la fel de important ca (mesajul) către Moscova”, adaugă el.

Kurt Volker, care a ocupat funcţia de reprezentant special al SUA pentru negocierile cu Ucraina în primul mandat al lui Trump şi de ambasador la NATO în 2008-2009 sub preşedintele de atunci George W. Bush, a declarat pentru POLITICO că Bruxelles-ul trebuie să fie mai ferm dacă doreşte să fie inclus în discuţii.

„S-a clarificat că Trump va continua dialogul cu Putin atât direct, cât şi prin intermediul (trimisului special al SUA Steve) Witkoff”, a spus el. „Asta nu se va schimba. Aşadar, trebuie să aveţi propria voastră comunicare dacă lucrurile continuă – nu este vorba despre a fi în aceeaşi cameră cu americanii şi ruşii, ci despre a avea orice fel de comunicare”, a explicat diplomatul.

Liderii europeni au discutat pentru prima dată ideea unui trimis special la summitul UE din martie anul trecut, a confirmat un oficial de rang înalt al UE. În ciuda sprijinului larg, nu s-a luat nicio decizie, iar propunerile au fost omise din declaraţia comună ulterioară. Rolul s-ar fi concentrat strict pe reprezentarea Bruxelles-ului în discuţiile cu Kievul – o propunere complet diferită de sugestia lui Meloni de a avea un interlocutor pentru Moscova.

„Ţările care au susţinut trimiterea unui trimis special în Ucraina ar putea să nu susţină trimiterea unui trimis special pentru a discuta cu Rusia”, a atras atenţia oficialul.

O numire complicată

Kaja Kallas, înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe, s-a poziţionat în mod constant ca singura candidată pentru orice rol în negocierile privind viitorul Ucrainei. Fostul prim-ministru estonian a fost un aliat ferm al Kievului şi şi-a folosit rolul pentru a convinge capitalele să susţină sancţiuni mai severe menite să forţeze Rusia să pună capăt războiului său de agresiune.

„Dacă Europa ar numi un trimis special, întrebarea este: pe cine reprezintă acea persoană? Cui raportează?”, subliniază Volker. „Dacă ar fi (preşedinta Comisiei, Ursula) von der Leyen, asta ar marginaliza-o pe Kaja Kallas şi Serviciul de Acţiune Externă (corpul diplomatic al UE) – majoritatea trimişilor au făcut parte, de obicei, din Serviciul de Acţiune, dar atunci ar fi la un nivel atât de scăzut încât, atunci când ar trebui să discute direct cu Putin, nu ar funcţiona.

„Dar îmi pot imagina discuţiile din cadrul Comisiei dacă ar fi Consiliul cel care ar avea un trimis. Asta nu ar funcţiona niciodată”, este de părere Volker.

Oficialii au confirmat că aspectele cheie ale funcţiei – cum ar fi dacă ar reprezenta doar UE sau întreaga „Coaliţie de Voinţă”, inclusiv Marea Britanie şi alte ţări – nu au fost încă stabilite. La fel şi rangul diplomatic şi dacă să se numească în mod oficial un birocrat sau să se delege în mod informal rolul unui lider naţional actual, notează POLITICO.