Integrarea europeană a Republicii Moldova trebuie să fie un proiect de țară care vizează nu doar economia și domeniul social, ci și cultura. Este nevoie de o asumare clară a responsabilității politice pentru promovarea identității românești autentice, în opoziție cu moldovenismul sovietic sau ideea de „națiune civică moldovenească”.
Atât timp cât va exista dilema identitară și frica politicienilor de a se declara români în spațiul public, Rusia va folosi constant acest instrument identitar pentru a perturba viața politică. Moscova urmărește haos în Moldova, iar teme precum etnia sau limba vor fi folosite ca arme împotriva basarabenilor.
Un exemplu concret este deputata comunistă Diana Caraman, care a declarat că va vorbi în limba rusă atât timp cât „limba moldovenească” nu va fi introdusă în Constituție. Sintagma „limba moldovenească” a existat între 1994 și 2023, însă acest fapt nu a împiedicat politicieni să evite folosirea limbii române și să utilizeze rusisme și arhaisme. Această problemă reflectă nivelul scăzut al culturii în rândul elitei politice și, pe termen lung, afectează mentalitatea cetățenilor.
Dacă președinți precum (Voronin, Dodon) sau alți lideri politici operează cu termeni dubioși sau caraghioși, cuvinte inexistente pentru limba română, ce model oferă aceștia liceenilor sau studenților? Mai mult, aceste exemple doar alimentează moldovenismul și incultura. Astfel de cazuri sunt numeroase și trebuie criticate ferm de comunitatea academică, institutele de cercetare, profesorii universitari și asociațiile studențești.
Frica de a recunoaște identitatea românească în Republica Moldova nu este altceva decât lașitate, sindromul Stockholm sau indiferență pasivă, toate acestea fiind exploatate de Rusia în propriul său interes, nu în interesul cetățenilor Republicii Moldova.
