Într-o zi, în timpul primului său mandat, Donald Trump l-a chemat pe consilierul de rang înalt pentru a discuta o idee nouă. „Trump m-a chemat în Biroul Oval. Mi-a spus că un om de afaceri proeminent tocmai sugerase ca SUA să cumpere Groenlanda”, a povestit John Bolton, consilier pentru securitate naţională în 2018.
Era o propunere extraordinară. Şi provenea de la un prieten de lungă durată al preşedintelui, care urma să dobândească interese comerciale în teritoriul danez. Bolton a aflat că omul de afaceri era Ronald Lauder. Moştenitor al unei averi din industria cosmetică – marca internaţională de cosmetice Estée Lauder – el îl cunoştea pe Trump, un alt newyorkez bogat, de mai bine de 60 de ani.
Bolton a discutat cu Lauder despre propunerea cu Groenlanda, iar după intervenţia miliardarului, o echipă de la Casa Albă a început să exploreze modalităţi de a creşte influenţa SUA în vastul teritoriu arctic controlat de Danemarca.
După 8 ani nu a uitat
Reînnoirea interesului lui Trump pentru ideea lui Lauder în timpul celui de-al doilea mandat al său este tipică pentru modul în care preşedintele acţionează, spune Bolton. „Informaţiile pe care le aude de la prieteni le consideră adevăruri şi nu îi poţi schimba părerea”, susţine el.
Propunerea pare să fi stârnit ambiţiile imperialiste ale lui Trump: după opt ani, el se gândeşte nu doar să cumpere Groenlanda, ci poate chiar să o cucerească cu forţa.
La fel ca mulţi dintre cei din anturajul preşedintelui, sugestiile politice ale lui Lauder par să se intersecteze cu interesele sale comerciale. Pe măsură ce Trump şi-a intensificat ameninţările de a cuceri Groenlanda, Lauder a achiziţionat participaţii comerciale acolo. Lauder face parte şi din consorţiul a cărui dorinţă de a accesa mineralele ucrainene pare să-l fi determinat pe Trump să ceară o parte din resursele ţării devastate de război.
Cum s-au cunoscut cei doi
Lauder a declarat că l-a cunoscut pe Trump în anii 1960, când au frecventat aceeaşi şcoală de afaceri prestigioasă. După ce a lucrat pentru afacerea familiei în domeniul cosmeticii, Lauder a lucrat sub Ronald Reagan la Pentagon, apoi ca ambasador în Austria, înainte de a candida fără succes la funcţia de primar al New York-ului în 1989.
Când Trump a câştigat preşedinţia în 2016, Lauder a donat 100.000 de dolari comitetului de strângere de fonduri pentru învestire, Trump Victory. Iar când sănătatea mintală a lui Trump a fost pusă la îndoială în 2018, Lauder l-a numit „un om cu o perspicacitate şi o inteligenţă incredibile”.
În acelaşi an, Lauder a declarat că îl ajută pe Trump cu „unele dintre cele mai complexe provocări diplomatice imaginabile”. Se pare că printre acestea se număra şi promovarea ideii de expansiune în Arctica.
În anul următor, The Wall Street Journal a dezvăluit interesul lui Trump pentru Groenlanda. Conducătorii Danemarcei şi-au exprimat indignarea. Trump a răspuns postând pe Twitter o imagine a unui Trump Tower auriu care se înălţa deasupra unui sat, alături de comentariul: „Promit să nu fac asta Groenlandei!”
Obsesia a continuat
Obsesia lui Trump pentru Groenlanda a continuat, la fel ca şi cea a lui Lauder.
În februarie anul trecut, la scurt timp după ce Trump s-a întors la Casa Albă, Lauder i-a sărit în apărare când preşedintele a luat în considerare public preluarea militară a celei mai mari insule din lume.
„Conceptul lui Trump privind Groenlanda nu a fost niciodată absurd – era strategic”, a scris Lauder în New York Post. El a continuat: „Sub gheaţă şi roci se află o comoară de elemente rare esenţiale pentru inteligenţa artificială, armament avansat şi tehnologie modernă. Pe măsură ce gheaţa se retrage, apar noi rute maritime, remodelând comerţul şi securitatea globală”.
Cu Groenlanda în „epicentrul competiţiei dintre marile puteri”, a argumentat Lauder, SUA ar trebui să caute un „parteneriat strategic”. El a adăugat: „Am lucrat îndeaproape cu liderii de afaceri şi guvernamentali din Groenlanda timp de ani de zile pentru a dezvolta investiţii strategice acolo”.
Ce interese are Lauder în Groenlanda
De când Lauder a atras atenţia lui Trump asupra Groenlandei în 2018, aşa cum au relatat pentru prima dată jurnaliştii americani Peter Baker şi Susan Glasser în cartea lor The Divider, miliardarul din industria cosmetică pare să fi investit o mare parte din banii proprii în teritoriul arctic.
Registrele corporative daneze arată că o companie, cu sediul în New York şi proprietari necunoscuţi, a cumpărat în ultimele luni terenuri în Groenlanda.
Una dintre afacerile sale este exportul de apă de izvor „de lux” dintr-o insulă din Golful Baffin. Când un ziar danez a dezvăluit în decembrie că Lauder se numără printre investitori, a citat un om de afaceri groenlandez implicat în acest demers. „Lauder şi colegii săi din grupul de investitori au o foarte bună înţelegere a pieţei de lux şi acces la aceasta”, a spus acesta.
Se pare că acest grup de investitori încearcă, de asemenea, să genereze energie hidroelectrică din cel mai mare lac din Groenlanda pentru o topitorie de aluminiu.
Implicarea aparentă a lui Lauder în conturarea politicii SUA se adaugă la întrebările tot mai numeroase privind conflictele de interese din timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump şi aparenta îmbogăţire personală a celor apropiaţi preşedintelui. Cei doi fii mai mari ai lui Trump, Don Jr şi Eric, au declanşat o campanie globală pentru a câştiga bani, din Vietnam până la Gibraltar.
Ei insistă că există un „zid uriaş” între activităţile lor de afaceri şi poziţia tatălui lor ca cel mai puternic om în viaţă. Purtătorul de cuvânt al lui Trump a declarat: „Nici preşedintele, nici familia sa nu s-au implicat vreodată şi nu se vor implica vreodată în conflicte de interese”.
Însă liderii străini au facilitat îmbogăţirea primei familii a Americii, asigurându-şi uneori, aparent, favorurile preşedintelui, scrie The Guardian.
Lauder, însă, a părut pentru o vreme că s-a rupt de vechiul său prieten. În 2022, în timp ce nu mai era în funcţie, Trump l-a găzduit pe agitatorul de extremă dreapta Nick Fuentes la clubul său Mar-a-Lago.
Lauder, care conduce Congresul Evreiesc Mondial, s-a alăturat condamnării publice. „Nick Fuentes este un antisemit virulent şi un negaţionist al Holocaustului, pur şi simplu”, a spus el. „Este de neconceput ca cineva să se asocieze cu el”, a afirmat omul de afaceri.
Mineralele din Ucraina
Dar odată ce Trump a recâştigat Casa Albă, Lauder şi-a reluat sprijinul financiar. În martie 2025, el a donat 5 milioane de dolari către Maga Inc, o operaţiune de strângere de fonduri pentru mişcarea lui Trump. Luna următoare, Lauder s-ar fi numărat printre oaspeţii unei cine exclusiviste la lumina lumânărilor cu preşedintele. Biletele costau 1 milion de dolari fiecare şi se plăteau către Maga Inc.
De atunci, interesele de afaceri ale lui Lauder par să se suprapună din nou cu politica administraţiei Trump.
O scrisoare din noiembrie 2023, trimisă de şeful TechMet, o companie minieră, către Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, îl numea pe Lauder ca parte a unui consorţiu care spera să exploateze un zăcământ de litiu în ţara devastată de război.
Lauder a declarat la acea vreme că nu discutasese personal cu Trump despre mineralele ucrainene, dar că „ridicase problema cu părţile interesate din SUA şi Ucraina, de mai mulţi ani”.
Liderii republicani s-au alăturat unei campanii pentru ca SUA să obţină controlul asupra resurselor prodigioase ale Ucrainei. Trump a devenit cel mai vocal susţinător al acesteia.
La câteva săptămâni după donaţiile făcute de Lauder către Maga Inc, Washingtonul şi Kievul au semnat un acord pentru exploatarea în comun a mineralelor Ucrainei. Acest acord a contribuit într-o oarecare măsură la menţinerea sprijinului lui Trump pentru Ucraina, după tirada sa televizată din Biroul Oval împotriva lui Zelenski pentru ceea ce el a considerat a fi o recunoştinţă insuficientă pentru sprijinul acordat de SUA.
Zăcământul de litiu a fost primul care a fost scos la licitaţie în cadrul acordului privind mineralele. Luna aceasta, consorţiul lui Lauder ar fi câştigat licitaţia.
TechMet, compania care conduce consorţiul, a refuzat să comenteze, la fel şi Lauder. De asemenea, partenerii săi de afaceri din Groenlanda şi Casa Albă nu au răspuns când au fost contactaţi de The Guardian.
