Ceea ce a început ca o operațiune militară clasică, bazată pe manualele sovietice, a devenit astăzi un laborator al tehnologiei moderne, unde supraviețuirea depinde de capacitatea intelectuală și tehnică a militarului, nu doar de numărul de trupe.
Transformarea radicală a câmpului de luptă. Era dronelor
Potrivit lui Armand Goșu, acum, în 2026, luptele de pe front s-au schimbat fundamental față de primele luni ale anului 2022. Dacă inițial se vorbea despre un război de manevră, astăzi domină tehnologia și precizia.
Această schimbare a fost impusă în mare măsură de rezistența ucraineană și de necesitatea adaptării la resursele oferite de Occident.
„Dacă în 24 februarie a început ca un război de manevră, un război clasic, făcut parcă după manuale din academiile militare sovietice, tip al 2-lea Război Mondial, astăzi e un război modern, un război cu drone, un război în care nu numărul contează, ci pregătirea, capacitatea intelectuală a militarilor, a ofițerilor, a subofițerilor, capacitatea lor de a mănui computer drone. Deci războiul are o cu totul și cu totul altă față astăzi”, spune Armand Goșu.
Expertul subliniază apariția unor „zone de ucidere” de dimensiuni impresionante, unde tehnologia dronelor face imposibilă camuflarea sau supraviețuirea elementelor clasice de armată.
„Cine ar fi crezut acum doi-trei ani că o să avem zonă de ucidere de 30 de kilometri pătrați în care practic totul e identificat de dronă și nu mai există nimic viu în acest spațiu”, a punctat acesta.
De la batalioane am ajuns la grupuri de asalt de doar trei oameni
O altă schimbare majoră observată pe front este fragmentarea unităților de luptă. Armatele mari, care atacau pe fronturi largi cu tancuri și blindate, au fost înlocuite de grupuri mici, extrem de specializate și conectate tehnologic.
Dacă în timpul contraofensivei din 2023 se operau grupuri de 12 militari – dotați cu camere video și dirijați prin drone – în prezent s-a ajuns la unități și mai restrânse.
„Astăzi, în campania de anul trecut, cel puțin, am văzut, grupurile de 12 oameni s-au transformat în așa numite grupuri de asalt, s-au transformat în grupuri de trei oameni, în care militarul are noțiuni de medicină, el știe să intervină, garouri, știe să facă injecții, să scoată soldații răniți din zona de foc, știe să mânuiască computer, știe să lucreze cu drone, să manipuleze, să controleze drone, știe să contacteze, știe să se conecteze la internet, la sateliți”, explică analistul.
În acest context, Goșu consideră că cerințele actuale ale frontului depășesc cu mult pregătirea pe care o aveau militarii la începutul conflictului: ”Soldatul din 2022 din primele luni de război, nu cred că ar mai face față cerințelor”.
Criza de personal și progresele armatei ruse
Deși atenția este adesea îndreptată către inovația ucraineană, Armand Goșu atrage atenția că și armata rusă a suferit transformări și a făcut „progrese teribile”. Deși a suferit pierderi masive în 2022 din cauza greșelilor de planificare tactică ale lui Vladimir Putin și ale Statului Major, Rusia a reușit apoi să se adapteze.
Momentul critic pentru Moscova a fost în august-septembrie 2022, când contraofensiva ucraineană din regiunea Harkov a eliberat aproape 12.000 de kilometri pătrați în doar cinci zile.
„Rusia, în august-septembrie 2022, a rămas practic fără militari. Asta explică și disperarea cu care Putin pe 21 septembrie 2022 a făcut acea mobilizare parțială, tocmai pentru că erau niște găuri enorme pe front”, a precizat Goșu.
Mobilizarea nu a adus doar 300.000 de soldați pe front, ci a provocat și o pierdere demografică și de capital uman imensă pentru Rusia, aproximativ 700.000 de bărbați, mulți dintre ei specialiști IT, ingineri sau economiști, părăsind țara – mai spune analistul de politică externă.
Factorul politic extern și impactul administrației Trump asupra războiului din Ucraina
Armand Goșu este de părere că venirea lui Donald Trump la putere a reprezentat un „cadou nesperat” pentru Kremlin. El subliniază faptul că Vladimir Putin a început să manipuleze contextul politic de la Washington, profitând de tensiunile dintre noua conducere americană și președintele Zelenski.
Un punct central în această strategie este influența exercitată prin anumite figuri de la Casa Albă, precum Steve Witkoff. „Witkoff este omul care a preia integral narativele pe care le scoate Putin. Adică, a preluat integral punctul de vedere al Rusiei”, mai susține Armand Goșu.
Perspectivele de pace și riscurile pentru România
Întrebat dacă vom avea pace anul acesta, răspunsul analistului este categoric: „Nu”. Motivul principal este divergența totală a agendelor. Rusia își menține dorința de a controla total Ucraina, fie prin anexare, fie prin instalarea unui regim marionetă la Kiev.
Mai grav, Goșu avertizează că obiectivele Rusiei depășesc granițele Ucrainei și vizează întreaga arhitectură de securitate europeană, inclusiv România. Rusia dorește revenirea la situația de dinainte de 1997, ceea ce ar însemna retragerea infrastructurii NATO din statele est-europene.
„Asta înseamnă ca România să reintre în zona gri. Asta înseamnă ca România să aibă în interiorul ei influență rusească, influență ideologică. Adică nu e doar MAGA acolo, MAGA și cu ruschi merg destul de bine împreună”, a avertizat istoricul.
Conform acestuia, Ucraina funcționează în prezent ca un scut care împiedică transformarea teritoriului său într-un avanpost pentru viitoare atacuri rusești spre Europa Centrală.
