Am participat astăzi la mitingul-requiem dedicat Zilei de comemorare a victimelor deportărilor regimului comunist, pentru a aduce un omagiu zecilor de mii de oameni care au fost condamnați la suferință doar pentru că își iubeau familia, credința și limba. Deportările din 1941, 1949 și 1951 au fost crime planificate în cele mai mici detalii, cu scopul de a distruge elitele noastre și orice formă de rezistență.
Avem datoria să vorbim mai mult și mai des despre aceste tragedii. Mai ales că istoria se repetă sub ochii noștri: ceea ce a făcut odată puterea sovietică, Rusia lui Putin le face astăzi ucrainenilor. Tocmai de aceea trebuie să rămânem solidari cu Ucraina și să convingem Europa să ajute Ucraina fără încetare, pentru ca Rusia să fie oprită și să nu mai poată face niciodată rău vreunui alt popor.
Amintirea celor deportați este, așadar, în egală măsură despre trecut, prezent și viitor. Ei au păstrat vie ființa neamului nostru, iar datorită lor suntem astăzi aici. Să le cinstim jertfa trăind cu aceeași demnitate, astfel încât niciodată acest popor să nu mai fie ridicat noaptea din casă și deportat, nici măcar cei care azi refuză să onoreze această memorie.
